Cărţi preferate în 2017

Toată lumina pe care nu o putem vedea, romanul câștigător al premiului Pulitzer pentru ficțiune în 2015, încearcă să readucă în atenție evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial printr-o perspectivă inovatoare. Anthony Doerr se folosește de povestea a doi adolescenți pentru a surprinde frânturi de sentimente ce redau starea generală a populației în acele vremuri tulburi. Uneori cam previzibil, pe alocuri cu o scriitură mult prea lucrată și plină de artificii stilistice, marele merit al acestui roman este că reușește să-și mențină cititorii captivi prin prisma unui fir epic bine elaborat, dar și prin identificarea afectivă cu cele două personaje. O lectură extrem de plăcută, o cronică de război care vorbește despre destine croite prin forța circumstanțelor. O lecție despre acceptarea istoriei, cu bune și cu rele.

Jurnalista Ruxandra Hurezean adună în paginile volumului Povestea sașilor din Transilvania. Spusă chiar de ei poveștile de viață ale sașilor din Transilvania, un mănunchi de oameni care se împuținează pe zi ce trece, și a căror istorie riscă să fie înghițită de negura timpului. Printr-o serie de interviuri realizate între 2005-2015, publicate pe www.hotnews.ro și apoi în revista Sinteza, autoarea culege mărturiile emoționante ale unor oameni în lupta cu timpul și istoria vitregă, dar face și o radiografie a regimurilor politice care au alungat de-a lungul secolelor sașii și șvabii din România.

Dincolo de istoriile personale, încărcate deopotrivă de nostalgii și tristețe, reportajele se grupează sub tema comună a identității pierdute și regăsite odată cu reîntoarcerea în locurile copilăriei, după căderea comunismului. Neadaptarea în Germania și dorul după meleagurile natale, sentimentul de înrădăcinare pe care doar familia și țara ți le pot conferi, răzbat din fiecare pagină.

Anul gândirii magice, pansament pe rană, ședință terapeutică fără sfârșit, revoltă împotriva morții, analiză tulburătoare a singurătății ce se instalează după pierderea unui partener, și câte și mai câte. O carte autobiografică în care te afunzi fără să îți dai seama, la capătul căreia conștientizezi pe deplin puterea dragostei și fericirea nemăsurată pe care le poți experimenta în cuplu.

Scris într-un limbaj simplu și răscolitor, romanul scriitoarei americane, Joan Didion, este o luptă continuă între rațiune versus sentiment, și negare versus acceptare. De la banalitatea cu care moartea te lovește și încercarea de a găsi semnele premergătoarea zilei catastrofale, la nebunia momentelor de tensiune în care trăiești totul ca prin vis, întreg textul este o pledoarie a revoltei interioare de a merge mai departe fără ființa iubită. Absența care se insinuează treptat în cotidian, despărțirea grea de lucrurile și obiectele ce recompun intimitățile unei relații, sunt căptușite de nevoia de a spera și de a crede în magie.

Personajul principal, Ove, este pensionarul tipic urban, morocănos, implicat în treburi administrative ce nu sunt responsabilitatea lui, fost președinte al asociației de locatari, împotriva progresului tehnologic. Tacticos, taciturn, cu tabieturi pe care le repetă zilnic cu precizia unui ceas elvețian, Ove deplânge societatea și consumerismul modern. Lipsa unei preocupări reale îi apasă existența singuratică, străpunsă pe alocuri de dialoguri închipuite cu soția moartă.

Un bărbat pe nume Ove pare a fi scris după o anumită rețetă care să-i asigure succesul la public. Este dinamic, cu un limbaj viu și contemporan, are dialoguri comice și situații domestice de râsu’-plânsu’, scene înduioșătoare și triste. În plus, mizează pe un personaj principal stereotipic în cinematografia americană, și anume, bătrânelul morocănos care se înțelege bine cu copiii. Nu ai cum să nu te îndrăgostești de Ove, cu tot cu obsesia lui enervantă pentru mașinile Saab.

Deși publicat prima dată în 1954, romanul autorului german Erich Maria Remarque, Soroc de viață și soroc de moarte este la fel de viu și actual precum scrierile contemporanilor săi Richard Flanagan, Anthony Doerr sau Svetlana Aleksievici și transmite o întreagă paletă de emoții, de la iubire la deznădejde și de la speranță la renunțare. Soroc de viață și soroc de moarte este o carte cu o structură circulară, primele și ultimele capitole constituindu-se ca un jurnal de război al soldatului Ernst Graeber, pe când partea mediană, cea mai importantă atât ca întindere cât și ca intensitate a evenimentelor, este o poveste de dragoste pătimașă, născută la adăpostul raidurilor aeriene și în frenezia momentului trecător.