Cartea verii

Frunze arămii și castane, dimineți și seri răcoroase, soare domol și fructe coapte. Înainte să ne inunde melancolia toamnei, vreau să vă povestesc totuși despre Cartea verii, o lectură ce invită la rememorarea zilelor lungi de vară prin ochii Sophiei, o fetiță curioasă și poznașă ce-și petrece vacanțele pe o insulă dintr-un mic golf al Finlandei.

Romanul lui Tove Jansson îmbie la visare și întoarcere în timp, în universul magic al primilor ani de viață, când granița dintre imaginație și realitate este estompată prin fiecare joc nou. Lumea Sophiei este una atemporală, marcată de activități și distracții variate, fără nicio referire la cotidianul social. Cartea verii este o colecție de secvențe din copilărie, ce par să se repete la nesfârșit cu fiecare revenire a anotimpului estival.

Farmecul și miezul acestui volum îl constituie relația onestă și voluntară dintre Sophia și bunica paternă, alături de care conviețuiește în fiecare vară pe aceste tărâmuri insulare. Cele două par mai degrabă tovarășe de joacă, complice la năzbâtii felurite, dispuse să se certe și să se împace fără fasoane, așa cum doar candoarea vârstei le permite. Multe și nenumărate sunt jocurile pe care cele două le născocesc de dimineața până seara, de la mersul cu barca pe alte insulițe și încălcarea unei proprietăți private, la schimbul de pisici cu alți vecini, sau construirea unei Veneții în miniatură în mlaștina din spatele casei. Sophia este autoritară și impulsivă, pe când bunica e de multe ori impasibilă, cufundată în cărți, motiv pentru care activitățile lor se nasc spontan, în funcție de dispoziția fiecăreia. Lumea celor două este dinamică și plină de savoare, unde discuțiile despre Dumnezeu sunt la fel de înflăcărate precum entuziasmul pentru plantatul florilor, sau scrierea unui mic tratat despre viața râmelor care este, de fapt, o metaforă a relației lor:

Se poate presupune că tot ce au trăit după aceea a fost pe jumătate, dar, în același timp, și un fel de ușurare, pentru că, orice ar fi făcut, nu mai era vina vreuneia din ele. Dădeau vina una pe alta sau ziceau că, după înjumătățire, nu mai erau ele însele.

Senzația de vacanță continuă este întregită și de cadrul feeric în care se desfășoară acțiunea. Insula învăluită în ceață și în aburii pământului, cu pădurea fantomatică unde bunica face sculpturi în lemn, este un spațiu propice pentru stimularea spiritului libertin al Sophiei. Traiul celor trei membrii ai familiei (bunica, tatăl și fetița) este rareori întrerupt de vizitatori, cel mai notabil moment fiind sărbătoarea de Sânziene pe care o petrec în compania unui vecin, după ce au participat la ritualul salvării unor lăzi din mare. Micul golf este un loc încremenit în timp, unde schimbările sunt vestite de păsări și mai apoi de apariția șoselei ce aduce cu sine „un peisaj schimbat, lipsit de viață, ca tăcerea de după o explozie sau după un țipăt”.

Spiritul insular, neobișnuit cu vizitele, este pus la încercare odată cu apariția unor noi vecini, veniți de la oraș. Se simte o asprime în micile interacțiuni pe care le au cu aceștia, datorită izolării în care trăiesc în cea mai mare parte a timpului.

Fiecare își vede de ale lui pe insulă, iar preocupările sunt atât de firești, de la sine înțelese, încât nimeni n-are nevoie să vorbească despre ele, nu le trebuie nici laude, nici înțelegere. Aceeași vară lungă, ca întotdeauna, și totul crește într-un ritm propriu.

Cartea verii este un mic dicționar botanic, căci abundă în cuvinte din lumea vegetală (lingurea, bumbăcăriță, spirea, măzăriche, pomușoară, drețe, tufe de iarbă-neagră), dar și o cronică minunată a vieții tipice dintr-un golf al Finlandei, învăluit într-un misticism aparte datorită poziționării marine, dar și a superstițiilor străvechi ce încă dăinuie (de exemplu, ghinionul pe care îl riști dacă vezi mușițe dansând într-o noapte cu lună plină).

Scriitoarea Tove Jansson reușește să surprindă în Cartea verii toată candoarea copilăriei și relația specială ce se naște între bunici și nepoți, „modul lor discret de a trăi, în ritmul domol al verii”, dar și sentimentul de libertate și fericire neîngrădită pe care doar vacanța de vară ți le poate insufla. O mică bijuterie, o lectură fermecătoare atât pentru copii, cât și pentru adulți.

În fiecare vară, luminoasele nopți scandinave devin întunecate pe nesimțite. Și, uite-așa, într-o seară de august, în timp ce-ți termini treburile pe afară, te trezești deodată că-i beznă, iar o tăcere caldă, de smoală, învăluie casa. E încă vară, dar e pe moarte, s-a stins fără să se veștejească, iar toamna nu-i pregătită să vină. Încă nu sunt stele pe cerul nopții, e doar întuneric.

Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe elefant.ro, libris.ro sau cărturești.ro.