Un soi de postare experiment în care notez amestecat impresii de lectură, cât și gânduri despre diferitele evenimente literare la care am participat. În felul acesta poate mă și mobilizez să scriu mai des, deoarece, în ultima vreme, am avut sentimente contradictorii în ceea ce privește activitatea mea pe blog. Pe de o parte, îmi lipsește avântul de a face recenzii complexe, cărțile se tot strâng, iar eu nu scap de sentimentul de vinovăție că nu am scris despre ele, dar, pe de altă parte, e totuși dorința de a merge mai departe, de a nu abandona acest proiect.
9 septembrie
Am participat la turul casei Istrate Micescu, organizat de Asociatia-Editura Istoria Artei, prilej cu care am aflat detalii despre lucrările arhitectului Edmond van Saanen Algi, cât și despre viața avocatului Istrate Micescu. Dar, bucuria cea mai mare am avut-o când am pășit în biblioteca conacului, o bijuterie arhitectonică și de mobilier, ce se păstrează în condiții destul de bune. Sper să o revăd cât de curând și în varianta restaurată și ticsită de cărți.
11-23 septembrie
Fetele de la țară – Edna O’Brien (editura Nemira, 2018, traducere Mihnea Gafița, 752 pagini) este primul meu buddyreading alături de câteva din fetele dintr-un super grup de cărți de pe Facebook. În contextul unei țări puternic catolice și tradiționaliste în ceea ce privește rolul femeilor, romanul a șocat la momentul apariției (1960) prin scene erotice explicite, cât și prin libertinismul celor două protagoniste. Naratoarea urmărește din copilărie și până la maturitate destinul lui Caithleen și Baba, două prietene ce-și trăiesc iluziile și deziluziile amoroase cu naivitate și superficialitate, dacă ar fi să le judecăm prin prisma mentalității noastre moderne.
Dar, dacă privești romanul în contextul acelor vremuri, când împlinirea feminină e strict legată de găsirea unui partener de viață și de sfera domestică, începi să fii ușor îngăduitor cu stângăciile și greșelile celor două fete.
Scriitura cursivă, cât și acțiunea antrenantă (cel puțin în primele două volume) mi-au menținut viu interesul pentru povestea Babei și a lui Caithleen, cu toate că, de multe ori, comportamentul lor părea desprins dintr-un roman de secol XVIII-XIX (mi-a amintit de Samuel Richardson sau Camilo Castelo Branco).
Ar fi multe de spus vizavi de psihologia personajelor, de lipsa unei figuri masculine puternice ce se răsfrânge apoi în alegerea partenerilor de viață, dar, mă rezum să spun că, Fetele de la țară este o lectură plăcută ce oferă o imagine realistă asupra situației femeilor în Irlanda anilor 1960. De citit și pentru episoadele comice din mănăstirea-pension, cât și pentru inițierea în ritualul ceaiului și a obsesiei pentru gustările ce însoțesc acest obicei.
Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe elefant.ro, libris.ro sau cărturești.ro.
16 septembrie
O carte de ziua mea este proiectul Simonei, un om fain care și-a donat ziua de naștere pentru a strânge cărți dorite de cititorii care frecventează biblioteca Emil Gârleanu din București. Evenimentul a fost foarte reușit, s-au strâns multe din volumele de pe lista de așteptare, dar, mai mult decât atât, ne-am bucurat de compania unor oameni cu aceleași pasiuni și interese. Prin firul nelegat al conexiunilor dintre oameni, am cunoscut-o pe Cristina Zarioiu, corporatistă pe timp de zi (am descoperit că avem în comun niște foste colege de-ale mele din HP), scriitoare after-hours, dar, și pe Rusanda Cojocaru, creatoarea genților Bookletta, a căror mândră posesoare sunt și eu.
22 septembrie
Pe principiul „mai bine mai târziu decât niciodată”, într-un weekend când am mers la Târgoviște, mi-am făcut în gară provizii serioase într-ale lecturii, și, am ales (în premieră) revista DOR (#33, ediția de toamnă). Vin și eu la spartul târgului și vă recomand să citiți această publicație, care nu are doar articole jurnalistice de calitate, ci și o grafică inedită. Dintre articolele care mi-au atras atenția în mod deosebit, amintesc:
- Libertate și furie în Teleorman – povestea Monicăi Vasilescu și a lui Carmen Dumitrescu, două tinere care fac jurnalism de opoziție în inima unui județ PSD-ist prin excelență. Luptele lor sunt consemnate în ziarul Liber în Teleorman și pe website-ul Liber în România.
- În umbra centenarului – o călătorie în orașele Moldovei cu bune și rele, un soi de explicație pentru ciuma roșie sub care trăiește de câteva decenii încoace.
- Drumul Taberei: Utopie întreruptă – o colecție nostalgică de povestiri despre trecutul și prezentul acestui cartier construit în socialism, după modelul arhitectului Le Corbusier. Un cartier în care ajungi (nu cu metroul) doar dacă locuiești acolo și din care cu greu mai vrei să te muți odată ce te-ai obișnuit să ai aproape spații verzi, piață și mall-uri.
29 septembrie
La recomandarea Emei, am vizitat casa Ligia și Pompiliu Macovei, ce adăpostește o colecție impresionantă de cărți (aproximativ 11.000 volume), artă plastică (tablouri, ceramică), mobilier (Biedermier, Ludovic al V-lea, etc.) și textile decorative (covoare românești și orientale). Nu sunt mulți cei care au auzit de acest mic muzeu, așa că, vă recomand din suflet să-i treceți pragul. Este o casă plină de șarm, ce spune povestea soților Macovei, el arhitect, ea artistă plastică, și care au avut norocul să-și desfășoare activitățile creative în plin regim comunist. Am înțeles că în viitor se dorește începerea unui proces de restaurare, dar, momentan, aveți șansa să faceți o veritabilă incursiune în epoci și culturi diferite. Muzeul se află pe strada 11 iunie, la nr. 36-38.
Pentru că tot eram în zonă, am profitat să vizitez din nou Casa Costa-Foru, deschisă cu prilejul celei de-a cincea ediții a evenimentului Noaptea Caselor. Cu fiecare an se mai amenajează câte o încăpere, iar, anul acesta, terasa plină de luminițe a fost vedeta serii.
Casa Costa-Foru, este „o casă a trecerii timpului”, ce a găzduit de-a lungul existenței sale atât personalități din lumea culturală, cât și evenimente de socializare. Cu ajutorul celor de la Dincolo de fațade, a fost deschisă publicului în 2015, iar, de atunci, cam de două ori pe an, este loc de întâlnire pentru toți cei care doresc să vadă spectacole (artistice, literare, etc.) într-un spațiu urban revitalizat cu ajutorul comunității și prin sprijinul proprietarilor.
* Orice asemănare cu jurnalele Emei nu este întâmplătoare, căci am preluat de la ea această idee