Lecturi de vacanţă

A trecut mai bine de o lună de când nu am mai scris pe blog. Sunt restantă cu vreo patru, în curând chiar cinci recenzii, aşa că încerc să reintru în ritm pentru a mă „achita de datorie” cât mai repede. Nu am avut o vacanţă neapărat lungă, de fapt, în săptămâna în care am fost efectiv plecată, am dat gata doar două cărţi.

Prima, Castelul de sticlă de Jeannette Walls, m-a însoţit pe durata zborului şi a primelor zile de plajă, şi un pic în călătoriile cu trenul între Sorrento-Pompeii-Napoli, dar, a fost mai degrabă o lectură amânată şi savurată, căci mi-a plăcut atât de mult încât am încercat să prelungesc pe cât posibil această minunată povestire care îţi stârneşte plânsul şi amuzamentul deopotrivă. Încadrată în genul ficţiunii young-adult, autobiografia scriitoarei cucereşte prin simplitatea limbajului şi prin trăirile autentice descrise cu o intensitate febrilă, în ciuda anilor care s-au scurs de la întâmplările relatate.

Castelul de sticlă este o poveste fermecătoare de familie, un rollercoaster de emoţii pozitive şi negative, ambalate frumos de măiestria naratoarei, în ciuda neajunsurilor şi umilinţelor suferite pe durata copilăriei şi adolescenţei. Jeannette este fiica mijlocie a lui Rex şi Rose Mary Walls, un cuplu excentric care duce o viaţă boemă şi nomadă, protagonista prin ochii căreia asistăm la întâmplări inimaginabile. În ciuda inteligenţei sclipitoare, Rex, tatăl, trăieşte cu convingerea că serviciile secrete sunt mereu pe urma lui, aşa că este nevoit să îşi schimbe locul de muncă în permanenţă şi să îşi târască familia după el în cele mai mizere locaţii. Fire artistică, pierdută între tablourile pe care le pictează constant şi micile plăceri culinare pe care şi le permite uneori şi cu preţul foametei copiilor, mama, Rose Mary, le oferă celor patru fraţi o educaţie lipsită de afecţiune directă, bazată pe încrederea în sine şi pe acceptarea tuturor dificultăţilor ca ceva natural (chiar dacă e vorba să zicem de atacul unor şobolani – mama fiind înclinată să simtă milă şi pentru şobolanii care doar încearcă să supravieţuiască, sau tentative de abuzuri sexuale). Copilăria, marcată de mutări dese şi lipsa unei stabilităţi finaciare, dar şi de multe neglijenţe familiale, este descrisă ca o aventură permanentă datorită spiritului libertin al părinţilor, dar şi datorită setei de cunoaştere cu care par să fie înzestraţi toţi copiii. Există o discrepanţă foarte mare între atmosfera de intelectualitate şi condiţiile precare de trai, discrepanţă ce creează e evocare duioasă şi realistă depre o familie extraordinar de unită.

Mi-era foame! Mama m-a privit surprinsă. Încălcasem una din regulile nescrise: trebuia să ne prefacem tot timpul că viaţa noastră era o aventură lungă şi incredibil de distractivă. 

Jeannette şi tatăl său au o relaţie specială, o complicitate tacită de care Rex va profita în momentele de beţie, dar şi o legătură strânsă prin care fetiţa îşi însuşeşte multe din cunoştinţele tehnice ale acestuia, şi, mai presus de toate, capacitatea de a visa şi de a face imposibilul posibil:

Dar în pofida scandalului, ruinei şi haosului pe care le adusese în vieţile noastre, nu-mi puteam imagina cum va fi viaţa mea – cum va fi lumea – fără el. Oricât de îngrozitor fusese, ştiam că mă iubise într-un fel în care nu o făcuse nimeni, niciodată. 

În romanul Castelul de sticlă, Jeannette Walls reclădeşte metaforic construcţia magică proiectată de tatăl său în copilărie, acel cămin călduros care ar fi trebuit să le aducă fericirea, printr-o naraţiune colorată şi savuroasă, în care evenimentele nostalgice şi dureroase sunt zugrăvite suav, ca o îmbinare firească cu lucrurile cotidiene. În ciuda lipsurilor suferite, sau a violenţei colegilor de şcoală, nu există urme de reproş asupra părinţilor, nici măcar atunci când Jeannette realizează că mama sa deţine un teren extrem de valoros care le-ar fi permis să trăiască aşa cum trebuie. Egocentrismul lui Rose Mary şi iresponsabilitatea lui Rex sunt înfăţişate ca atare, fără tentative de învinovăţire sau iertare. O naraţiune înduioşătoare, cu o scriitură sinceră şi vibrantă, care te răscoleşte atât prin momentele de tandreţe, cât şi prin cele infinit de triste. Greu de înţeles acest spirit libertin al părinţilor, dar atât de frumos redat.

Tatei îi lipsea sălbăticia. Avea nevoie să hoinărească liber în natură şi să locuiască printre animalele neîmblânzite. Simţea că e bine pentru sufletul omului să fie înconjurat de ulii, coioţi şi şerpi. Aşa i-a fost dat omului să trăiască, spunea el, în armonie cu natura, ca indienii, nu tentativa asta penibilă de stăpânii-lumii, care încercau să guverneze întreaga afurisită de planetă, defrişând toate pădurile şi ucigând toate făpturile pe care nu le puteai face să ţi se gudure la picioare.

Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe carturesti.ro sau elefant.ro.

Autor: Ana Săndulescu

Anul apariției: 2015

Editura: Herg Benet

ISBN: 9786068530949

Număr pagini: 214

Cu greu am reuşit apoi să citesc şi cea de-a doua carte după ce am fost total absorbită de memoriile lui Jeannette Walls. Totuşi, nu am vrut să las timpul să treacă degeaba, aşa că am continuat relaxarea la plajă cu romanul de debut al Anei Săndulescu, Anamneza, apărut anul trecut la editura Herg Benet.

Printr-o scriitură modernă şi succintă, alcătuită din fragmente de jurnal sau sms-uri, la care se adaugă vocea narativă a jurnalului ca personaj secundar şi catalizator al trăirilor auctoriale, Ana Săndulescu trasează portretul unei tinere la graniţa dintre adolescenţă şi maturitate. Luisa, protagonista acestei cărţi, duce o viaţă la limita dintre realitate şi lumea creată prin consumul de droguri, pierdută în braţele diverşilor iubiţi pasageri, ce servesc drept surogat figurii tatălui absent. Stările depresive şi desfătarea cu care plonjează în ele, mi-au amintit într-o oarecare măsură de frământările Sylviei Plath, suprinse cu atâta patimă în Jurnale sau Clopotul de sticlă, doar că la o intensitate mult mai mică, sau, cel puţin, nu atât de convingătoare.

Crescută de bunică, având doar amintiri dispersate legate de mamă, Luisa se retrage de mică în lumea studiului în care excelează, dar, descoperă treptat dorinţa de a-şi testa limitele şi setea imensă de adrenalină ce o împinge către un anturaj periculos. Lumea traficanţilor în care intră prin intermediul lui Sorin, un poliţist sub acoperire şi prima experienţă erotică care o va bântui pentru mult timp, îi deschide apetitul pentru plăcerea pericolului, spre care se va îndrepta conştient cu fiecare aventură nouă în lumea alcoolului, a drogurilor sau a legăturilor sexuale.

Anamneza este un roman al proceselor sufleteşti şi nu al acţiunilor, o lectură numai bună pentru cititorii pasionaţi de introspecţii şi cu o oarecare aplecare spre magia lumilor paralele create prin intermediul jurnalelor personale.

Îi mulţumesc pe această cale scriitoarei pentru volumul dăruit!

Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe libris.ro sau elefant.ro.