Elizabeth a dispărut

Câştigătoare a premiului Costa Book Award la categoria roman de debut, Emma Healey construieşte în Elizabeth a dispărut o intrigă cu o încărcătură emoţională puternică, dar, totodată, conturează şi o poveste cu iz detectiv desfăşurată pe două planuri care se îmbină armonios, în ciuda schimbărilor dese de registru temporal.

Personajul-narator este Maud, o bătrână de 82 ani, care se luptă cu păienjenişul propriei minţi tulburate de un început de demenţă, sau poate Alzheimer, dar care reuşeşte să redea cu luciditate şi afecţiune întâmplări personale ce i-au marcat viaţa. Fie că suntem în prezentul narativ sau înapoi în timp, în anii de după cel de-al doilea război mondial, Maud este o magiciană a cuvintelor şi a recreării unor scene din Londra postbelică, încât e uşor să pierzi din vedere faptul că ai parte doar de nişte frânturi de informaţii. Pendulând între micile obsesii zilnice legate de cumpărături sau treburi casnice şi regresiile în trecut, protagonista trasează coordonatele unor dispariţii enigmantice în jurul cărora se învârte întreaga acţiune.

În ciuda lejerităţii cu care se citeşte această carte, atmosfera este una uşor apăsătoare şi dulceag-amăruie pentru că ajungi să empatizezi cu necazurile bietei Maud în lupta sa cu amintirile din tinereţe şi evenimentele cotidiene care i se învălmăşesc în minte. Elizabeth a dispărut, fraza înnebunitoare pe care o găseşte zilnic scrisă pe un bileţel  – cu privire la o prietenă pe care nu a mai văzut-o de mult timp, devine laitmotivul rătăcirilor acestei bătrânici, dar şi motorul care pune în mişcare descoperirea unor secrete mai vechi. Dispariţia misterioasă a lui Elizabeth se contopeşte cu cea a surorii Sukie, survenită la mijlocul anilor 1940, când Maud era doar o adolescentă. Alternanţa planurilor narative oferă momente unice de infiltrare în conştiinţa personajului secătuit de uitare. Pe de o parte, observăm povara bolii care o îndepărtează de cei dragi, dar, pe de altă parte, asistăm la scene duioase de întoarcere în copilărie, scene care nu ar fi fost retrăite la aceeaşi intensitate dacă ar fi fost recreate prin fluxul natural al amintirilor. Figura iconică a surorii sale o va urmări pe Maud toată viaţa şi va încerca să o imite prin purtarea hainelor ce i-au aparţinut sau prin folosirea aceleiaşi nuanţe de ruj (victory red) şi aceluiaşi parfum. La nivel afectiv, găsirea lui Elizabeth ar compensa pentru pierderea lui Sukie, iar finalul romanului aduce eliberarea mult dorită. Suspansul evenimentelor este întreţinut şi de apariţiile stranii ale unei femei nebune, ce oferă cheia rezolvării unor iţe încurcate.

Printr-o scriitură fluidă, cu un puternic aer evocativ, Emma Healey reuşeşte să conceapă o poveste înduioşătoare despre capcanele minţii umane ce îţi permit să jonglezi cu spaţiul şi timpul, dar creionează şi episoade interesante din traiul societăţii postbelice, răvăşite de problemele economice şi spirituale. Elizabeth a dispărut poate fi citită şi ca o meditaţie asupra vieţii şi a schimbărilor inerente ce apar sub povara senilităţii şi asupra solitudinii pe care o resimt persoanele aflate în această situaţie. O lectură captivantă, cu momente de suspans şi de umor bine dozate, numai bună de citit în după-amiezile lâncede de vară.

Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe libris.ro sau elefant.ro.