Jurnal de octombrie

Share on Facebook Tweet on Twitter Share on Google

În octombrie, evenimentele demne de menționat s-au înghesuit toate spre sfârșitul lunii, iar lecturile au fost aproape inexistente, cu excepția Grădinii de sticlă despre care v-am povestit deja.

27 octombrie

Ca orice cititor împătimit și uneori impulsiv, biblioteca mea e ticsită de cărți citite și necitite, iubite și neiubite. Inevitabil, la un interval de timp îmi doresc să fac loc unor titluri noi, iar, de data asta, soluția salvatoare a venit din partea Nataliei și Ioanei care au organizat un eveniment de schimb de cărți Ideea a avut un așa succes încât, inițial figuram pe lista de așteptare, și am așteptat cu înfrigurare să văd dacă se eliberează vreun loc. Din fericire, norocul mi-a surâs și, cu două zile înainte, am aflat că pot participa.

Schimbul de cărți a fost găzduit de către Biblioteca Metropolitană București, filiala Ion Creangă. Ideea a fost destul de simplă, și anume, fiecare participant a plecat acasă cu numărul de cărți pe care le-a adus. Eu am ales volume contemporane, lecturi cumva mai ușoare de care eram curioasă, dar nu în așa măsură încât să îmi și doresc să le achiziționez. Iar Revista DOR a fost cadou din partea sponsorilor.

Și, uite așa “m-am pricopsit” cu titluri noi în bibliotecă, dar, cel mai mult am apreciat discuțiile ce s-au legat între noi, cititorii. Între un pahar de limonadă și mici delicii dulci, am schimbat păreri despre preferințele livrești, viața la multinațională (se pare că mulți au joburi corporatiste) și alte chestii mundane. Pe gazde le știam de puțin din online, dar între timp m-am împrietenit virtual și cu alte fete. Abia aștept următoare ediție, care, sper să fie la fel de reușită precum asta.

29 octombrie

La Centrul Replika a avut loc cea de-a treia reprezentație a piesei de teatru Interior zero, după romanul omonim al scriitoarei Lavinia Braniște, pe care l-am citit undeva pe la începutul acestui an. Încerc acum să-mi adun gândurile risipite și să notez câteva impresii pentru a vă convinge că este un exemplu bun de proză contemporană de calitate.

În primul rând, scriitura Laviniei Braniște este simplă, dar fermecătoare, fără artificii stilistice sau fraze întortocheate, curge atât de firesc încât, de multe ori, ai impresia că și tu faci parte din poveste. Scenele sunt dinamice și extrem de vizuale, iar personajele autentice și vibrante. Nu de puține ori am simțit că gândurile Cristinei, protagonista romanului, se suprapun cu experiențele și senzațiile trăite de mine în vremea post-studenției, la primele locuri de muncă. Dincolo de psihologia recognoscibilă a personajelor, am regăsit și familiaritatea spațială a Bucureștiului zilelor noastre, cu Mega-Image-ul la fiecare colț, sau hățișurile pieței imobiliare.

Absolventă de limbi străine, Cristina lucrează la o mică firmă spaniolă de construcții, unde îndeplinește sarcini de secretariat și traduceri. Absentă de la viața socială a biroului (nu-i plac bârfele și nici petrecerile), sufocată de micile mizerii și șicane personale pe care trebuie să le îndure, Cristina este în derivă atât pe plan profesional, dar, nici pe plan personal nu stă mai bine. Dragostea în vremurile noastre se întâmplă pe internet, pe Facebook sau pe OK Cupid, sau, în cele mai bune cazuri, la distanță, prin convorbiri pe Skype. Momentele amoroase sunt întrerupte dramatic, iar suspansul creat te aruncă într-o stare de curiozitate și excitare.

În ciuda unei perspective ușor deprimante asupra unei generații tinere aflate în derivă, Interior zero are totuși o notă optimistă, iar asta se datorează umorului și ironiei cu care e scris.

Revenind la piesa de teatru, țin să vă spun că este la fel de intensă și scurtă precum romanul. Scenariul respectă aproape întocmai replicile din carte, iar actorii redau foarte bine atmosfera și zbuciumul interior al personajului. Începutul este un pic cam modern pentru gustul meu, în sensul că sunt invitați și spectatorii pe scenă (iar eu nu prea mă simt confortabil în astfel de situații), dar, în rest, mi-a plăcut foarte mult, de la jocul actorilor, la punerea în scenă și coloana sonoră.

Vă recomand să urmăriți programul Centrului Replika pentru a fi la curent cu următoarele reprezentații. Sala este mică iar locurile se dau numaidecât.

De citit și de văzut.

31 octombrie

Ajunsă cu treburi în zona Universitate, am intrat un pic la Bookoteca, cel mai nou anticariat cu cărți în limba engleză. Prețurile sunt foarte mici, între 5-20 lei, dar, să spun drept, selecția lor nu prea se mulează pe gusturile mele. În mare parte sunt cărți din categoria chick-lit sau thriller, cărți pentru copii sau din zona hobby-uri (gătit, grădinărit, design, artă, etc.). Totuși, nu am plecat cu mână goală pentru că am reușit să găsesc:

un volum de Anne Tyler, pe care o aveam pe listă cu A Spool of Blue Thread, roman nominalizat în 2015 atât la Man Booker Prize, cât și la Women’s Prize for Fiction
A Very Long Engagement, o carte destul de cunoscută, recent tradusă la editura Nemira

În rest, am observat și ceva autori clasici, asta dacă nu i-ați citit deja sau vreți să-i aveți în bibliotecă. În funcție de zona de interes a fiecăruia, merită să le treceți pragul, nu se știe niciodată peste ce comori puteți să dați.