Un bărbat pe nume Ove

Duioasă și încântătoare, iată cum aș descrie pe scurt experiența primei întâlniri cu literatura suedeză, prin intermediul romanului Un bărbat pe nume Ove, cu care și-a făcut debutul scriitoricesc cunoscutul blogger Fredrik Backman.

Personajul principal, Ove, este pensionarul tipic urban, morocănos, implicat în treburi administrative ce nu sunt responsabilitatea lui, fost președinte al asociației de locatari, împotriva progresului tehnologic. Tacticos, taciturn, cu tabieturi pe care le repetă zilnic cu precizia unui ceas elvețian, Ove deplânge societatea și consumerismul modern. Lipsa unei preocupări reale îi apasă existența singuratică, străpunsă pe alocuri de dialoguri închipuite cu soția moartă.

Până aici, naratorul nu-ți oferă prea multe motive să empatizezi cu protagonistul. Dar, totul se schimbă într-o dimineață de noiembrie, când Ove decide îmbufnat să dea o mână de ajutor noilor vecini, deși el este, „spectaculos de neinteresat” de orice. De aici înainte, povestea capătă accente de tragicomedie, căci fiecare scenă în care Ove dorește să pună în aplicare un plan secret, se dovedește a fi la fel de savuroasă precum un episod din Stan și Bran. Războiul imaginar cu vecinii se transformă în mici momente de tandrețe și solidaritate, camuflate, bineînțeles, în spatele unei atitudini ursuze și disprețuitoare, de care bătrânul nu se poate dezice întru totul. Tolomacul blond și soția iraniană Parvaneh, tânărul gras, Misrad și Adrian, toți îi vor deveni prieteni adevărați și îi vor umple singurătatea.   

În plan secund, autorul recompune traseul personajului din tinerețe până la maturitate, făcând numeroase salturi în trecut ce ne ajută să înțelegem firea închistată a acestuia, cât și nevoia lui de a respecta întotdeauna regulile. Pe măsură ce aflăm despre copilăria ascetică, dar, fericită, alături de tatăl care i-a insuflat cele mai înalte principii de viață, și, mai ales, despre relația candidă și armonioasă pe care a avut-o cu soția sa Sonja, îți dai seama că Ove este cât se poate de uman și cald. Povestea de dragoste dintre cei doi este descrisă cu multă afecțiune:  

Ove înțelegea lucrurile pe care le vedea și le putea atinge. Beton și ciment. Sticlă și oțel. Unelte. Lucruri pe care le puteai desluși. Înțelegea unghiurile drepte și instrucțiunile clare. Machete și schițe. Lucruri care puteau fi desenate pe hârtie. Pentru el totul era alb sau negru. Iar ea era culoare. Toată culoarea lui.

Mai mult, urmărind acest fir emoționant al relației conjugale, scriitorul surprinde și golul existențial ce rămâne în urma pierderii partenerului, precum o face și Joan Didion în Anul gândirii magice.  

Când pierzi pe cineva ți-e dor de cele mai ciudate lucruri. Chestii mici. Zâmbete. Felul în care se întorcea în somn. Să zugrăvească pentru ea.

Un bărbat pe nume Ove pare a fi scris după o anumită rețetă care să-i asigure succesul la public. Este dinamic, cu un limbaj viu și contemporan, are dialoguri comice și situații domestice de râsu’-plânsu’, scene înduioșătoare și triste. În plus, mizează pe un personaj principal stereotipic în cinematografia americană, și anume, bătrânelul morocănos care se înțelege bine cu copiii. Nu ai cum să nu te îndrăgostești de Ove, cu tot cu obsesia lui enervantă pentru mașinile Saab.

Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe elefant.ro, libris.ro sau cărturești.ro.