Viaţa secretă a marilor scriitori – zodia Gemeni

Viața secretă a marilor scriitori este o încântare pentru toate simțurile. De la poveștile savuroase – cunoscute și mai puțin cunoscute – despre autorii iconici din Renaștere până în zilele noastre, la ilustrațiile haioase, calitatea hârtiei și designul paginilor, acest volum este o mică bijuterie ce nu trebuie să lipsească din biblioteca unui cititor împătimit.

Pentru a putea reține preaplinul de informații ce se revarsă din paginile acestei cărți, recomand citirea acesteia pe îndelete, iar în acest sens vă propun o incursiune în lumea scriitorilor pe zodii. Și, pentru că suntem la finalul lunii mai, prima oprire va fi zodia Gemeni.

Arthur Conan Doyle (22 mai 1859 – 7 iulie 1930), de origine scoțian, creatorul faimosului detectiv Sherlock Holmes, a dus o viață de gentleman englez. A studiat medicina la Universitatea din Edinburgh, dar a fost un eșec ca medic generalist și un complet dezastru ca oftalmolog, motiv pentru care ducea lipsă de pacienți. Se baza totuși pe accidentele rutiere pentru a se menține pe linia de plutire. A început astfel să scrie romane istorice în speranța unui trai mai bun.

În 1891 a dat lovitura când ziarul The Strand a început să îi publice aventurile lui Sherlock Holmes în foileton. Popularitatea personajului ajunsese atât de mare încât fanii detectivului au protestat împotriva omorârii acestuia chiar și în fața casei autorului, așa că, s-a văzut nevoit să-l readucă la viața după nouă ani de la apariția ultimei sale aventuri, Ultima problemă. 

Botezat inițial cu numele Sherringford Hope, celebrul personaj Sherlock a mai suferit de-a lungul timpului și alte schimbări. Imaginea sa a fost inițial asociată cu cea  a pictorului francez Toulouse-Lautrec – gras, scund și cu barbă – și probabil ar fi rămas așa dacă cei de la Strand nu ar fi considerat că trebuie să fie atrăgător pentru femei. Ilustrațiile înfățișând un bărbat subțire și impecabil îmbrăcat fac parte din lungul drum pe care Sherlock l-a parcurs pentru a deveni imaginea emblematică din zilele noastre.  

Conan Doyle a fost printre primii promotori ai drepturilor animalelor, o cauză în care s-a implicat destul de activ. Mai târziu, în urma morții fiului și a fratelui său în timpul primului război mondial, a devenit un adept fervent al spiritismului, fiind convins că poate comunica cu morții și zânele. Tot în acest context al atracției față de supranatural, a dezvoltat o prietenie neobișnuită cu iluzionistul Harry Houdini.

Jean-Paul Sartre (21 iunie 1905 – 15 aprilie 1980), de origine francez, figură reprezentativă în filosofia existențialismului, fenomenologiei și a Marxismului.  

Blestemat de mic cu o imagine de trol (rezultatul unei răceli puternice în urma căreia a orbit la ochiul drept), cu o statură minionă și o igienă personală revoltătoare, Sartre pare că a fost hărăzit unei cariere în filosofie. A studiat la Sorbona unde a întâlnit-o pe dragostea vieții sale, Simone de Beauvoir, alături de care a rămas până la moarte, chiar dacă nu au avut o relație monogamă. A poreclit-o „le castor”, echivalentul francez pentru „beaver”, pentru că numele ei îi suna ca „beaver” în engleză.

Imaginea artiștilor boemi, adunați în cafenele pariziene, este un stereotip pe care i-l datorăm lui Sartre. În anii săi de glorie, putea fi văzut destul de des în compania lui Simone de Beauvoir și a altor intelectuali din cercul său apropiat, dezbătând problematica existențialismului, cum altfel decât închinând pahar după pahar.

Pe durata celui de-al doilea război mondial a lucrat ca meteorolog pentru armata franceză, a fost capturat de naziști și închis într-un lagăr, experiență ce a fost transpusă în mai multe piese de teatru. După eliberarea Franței, Sartre s-a alăturat Partidului Comunist și a devenit un susținător deschis al mișcării de eliberare a țărilor din Africa.

În anii ’30, când a descoperit mescalina, Sartre a avut mai multe episoade psihedelice cu ajutorul substanțelor halucinogene. Halucinațiile și viziunile ciudate, printre care și faptul că ar fi urmărit de un homar uriaș, se regăsesc în romanul Greața.

William Butler Yeats (13 iunie 1865 – 28 ianuarie 1939), de origine irlandez, face trecerea de la romantismul târziu la zorii modernismului, scriind poezii criptice ce își au rădăcina în credințele oculte și în viziunea autorului asupra istoriei ciclice a omenirii.

Îndrăgostit de misticism și astrologie, a început să îi acorde atenție savantului specializat în perioada medievală, Georgie Hyde-Lees, ce invoca des spiritul mistic al alter-ego-ului lui Yeats, Leo Africanus, un aventurier din secolul al XVI-lea, care îl sfătuia și îl inspira în legătură cu scrierile sale. De asemenea, era și membru a două cluburi exclusiviste: Senatul irlandez, unde ajuta la stabilirea machetelor pentru monede și alegea modelele pentru robele judecătorilor, și Ordinul ezoteric Golden Down, un cult de magie albă, echivalentul modern al Bisericii Scientologice.   

Contemporanii și colegii lui Yeats, moderniștii Ezra Pound și T.S.Eliot erau simpatizanți ai regimului fascist promovat de Mussolini. Nu este astfel de mirare că ideile naționaliste promovate de către acesta și-au găsit un ecou și în mintea tânărului poet, având în vedere că ritualurile și simbolismul promovate de Mussolini erau inspirate din ideile ezoterice și oculte pe care Yeats le admira.

Și dacă tot nu vi se pare că Yeats era îndeajuns de excentric, aflați că, în 1934, când Viagra încă nu ieșise pe piață, bătrânul scriitorul a făcut un drum până la Viena pentru a testa fantastica intervenție Steinach, o vasectomie revoluționară ce promitea reîntinerirea bărbăției. Operația (la care s-a supus de altfel și Freud) ce a presupus implantarea unor glande de maimuță în scrot, l-a costat însă destul de scump, devenind subiect de batjocură în ultimii ani de viață.

Credit foto: Mario Zucca 

Puteți cumpăra cartea la un preț bun de pe libris.ro sau cărturești.ro.