Ochi de pisică

postat în: Feminist, Modern | 0
Rating:

 

Ochi de pisica

 

Autor: Margaret Atwood

Anul apariției: 2007

Editura: Leda

ISBN: 978-973-102-118-8

Număr pagini: 536

 

Margaret Atwood este una dintre scriitoarele mele preferate şi veţi mai auzi cu siguranţă de ea, aici pe blog. Ochi de pisică este scrisă la persoana întâi şi este o descriere febrilă a copilăriei lui Elaine, o fetiţă ce este aruncată în vâltoarea vieţii, conform normelor sociale, o dată cu mutarea familiei sale în Toronto. Scenele care se succed rapid cât şi abundenţa dialogului dau savoare cărţii care reuşeşte să te ţină în priză încă de la primele pagini.

Romanul se învârte în jurul relaţiei pe care eroina o dezvolta cu colegele sale de şcoala, Grace şi Cordelia, îndeosebi cu aceasta din urmă. Asistăm la multe episoade de răutate care se răsfrâng asupra lui Elaine, episoade care, de cele mai multe ori, se desfăşoară la un nivel psihologic nebănuit în rândul unor copii de şcoală. Contrar aşteptărilor, Elaine nu se plânge părinţilor, ci, dimpotrivă, se străduieşte să le facă mereu pe plac ajungând aproape să se înece într-un lac îngheţat pentru a-şi demonstra apartenenţa la grup. O dată cu trecerea anilor, rolurile se inversează parţial. Cordelia devine liceana cu note slabe, pe când Elaine se refugiază cu asiduitate în cărţi şi i se preconizează un viitor academic strălucit. Cu toate acestea, rănile copilăriei sunt încă vii iar Elaine scapă cu greu de sentimentul de inferioritate şi de relaţia codependentă pe care Cordelia continuă să o alimenteze de-a lungul anilor. Pendulările povestirii între trecut şi prezent sunt un nou mod prin care Elaine îşi analizează viaţa în funcţie de ce ar gândi Cordelia.

Vocea narativă este foarte autocritică, asemănătoare cu cea a Sylviei Plath în Clopotul de sticlă sau Jurnale. Pe măsură ce Elaine creşte, luptele psihologice se dau tot în sine, dar, sunt legate de poziţia ei ca femeie în societate, de căsnicia eşuată, sau de dorinţa de a reuşi ca pictoriţă. Expoziţia organizată la sfârşitul romanului este o încununare a vieţii sale, reprezintă trecerea prin toate etapele existenţei, aşa cum au fost percepute de copila, adolescenta sau femeia din ea.

Noutatea şi atracţia acestui roman constă în faptul că abordează o temă destul de puţin studiată, şi anume, relaţiile dintre femei începând din copilărie. Romanul poate fi deasemenea privit şi sub forma unui studiu de caz cu privire la jocurile perfide ale copiilor, cât şi la lupta pentru putere care se dezvoltă de la vârste fragede.

Stilul cărţii este disponibil aici.

Lasă un comentariu