Proscrisul

Rating:

Începutul romanului este plasat la sfârşitul anilor 50, într-un orăşel de provincie englezesc, unde Lewis, un tânăr de 19 ani se întoarce dupa ce a petrecut 2 ani în închisoare. Naraţiunea glisează în trecut, în copilăria şi adolescenţa lui Lewis pentru a înţelege parcursul personajului.

Epoca fericită a copilăriei este brusc întreruptă de întoarcerea din război a tatălui său, Gilbert, când Elizabeth nu-şi mai găseşte locul în rutina de casnică iar momentul principal al zilei devine paharul de băutură pe care îl serveşte cu religiozitate. Premisa sinuciderii se conturează încet, dar sigur. Reluarea vietii normale este dificilă iar legatura ei cu Lewis, deşi strânsă până la punctul de a deveni bolnăvicioasă, nu reuşeşte să o menţină pe linia de plutire. Elizabeth se îneacă de faţă cu Lewis, iar acesta va trăi cu sentimentul de vinovăţie toata viata. Nefiind in stare să relateze intâmplarea traumatizantă, Gilbert este convins că Lewis este vinovat de moartea soţiei iubite şi-l va indepărta în ciuda tuturor încercărilor de apropiere ale lui Lewis.

Încă din copilărie, Lewis nu se integrează printre ceilalţi copii, este privit ca un paria, singura cu care reuseşte să-şi creeeze o legătura fiind Kit, sora lui Tamsin şi “oaia neagră” a familiei Carmichael. Kit îl înţelege cel mai bine pe Lewis şi empatizează cu el prin prisma bătăilor pe care mama sa le încasează de la Dicky, bătăi care mai târziu se vor răsfrânge asupra ei. Tamsin este răsfăţata grupului, este cea mai dorită fată iar Lewis este la rândul său fascinat de ea, dar, spre deosebire de ceilalţi tineri, interesul său este împins de curizitate, nu din instinct erotic. Între Kit şi Lewis se creează an de an o legătură imperceptibilă, un fir invizibil al suferinţei care îi uneşte. Se revăd în mod constant la petreceri în colţurile saloanelor, în încercarea de a evita lumea şi convenţiile sociale.

Când descoperă băutura Lewis se regăseşte pentru prima data de la moarte mamei sale. Gustul se contopeşte cu amintirea mamei care îşi pregătea ritualic câte un gin în fiecare după-amiază.

Gilbert conştiintizează cu adevărat suferinţa fiului său în momentul în care îi vede cicatricile provocate de tăieturile cu lama. Asistăm deopotrivă la un moment de empatie, dar şi de repulsie si respingere a fiului “defect”, incapabil de a se adapta în societate. Dorinţa de a avea alt copil cu Alice capătă contur cu adevărat.

Incendierea bisericii este doar o încercare disperată de a simţi din nou, din moment ce tăieturile nu mai au acest efect asupra lui Lewis. Sentimentul de vinovăţie pentru moartea mamei sale este mai viu ca oricând şi, în mod simbolic, se prăbuşeşte peste mormântul ei în speranţa că se va simţi eliberat.

Firul erotic în acest roman este destul de proeminent şi se desfăşoară pe mai multe planuri. Pe de o parte, Tamsin începe un ritual de seducţie cu Lewis dintr-un moft, din dorinţa de a-şi demonstra sieşi însuşi că farmecul ei funcţioneză asupra oricui şi dintr-o falsă percepţie asupra rolului ei de salvatoare. Pe de altă parte, într-un moment de beţie, Alice încearcă sa îşi ispăşească sentimentul de vinovăţie de a nu-l fi iubit pe Lewis în copilărie şi-l cufundă într-un abis şi mai mare prin intermediul jocului erotic în care-l atrage.

Iubirea lui Kit pentru Lewis se detaşeză de acest păienjeniş erotico-senzual prin sinceritatea şi puritatea sentimentelor. Lewis realizează târziu că o iubeşte pe Kit, dar momentul este revelator. Îşi duce la bun sfârşit râzbunarea împotriva lui Dicky cu sânge rece, calculat, atingându-l unde îl doare mai mult: îi distruge imaginea publică şi o vorbeşte de rău pe scumpa lui Tamsin. Ultima scena a romanului este un pic clişeică, dar mult aşteptată. Este un happy ending dorit ce întregeşte atât zbaterea lui Lewis, cât şi a lui Kit.

În cazul în care mai aveţi dubii dacă să citiţi sau nu cartea, vă las şi linkul către booktrailer.

Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe cărturești.ro, sau libris.ro.