Anul gândirii magice

Anul gândirii magice

Autor: Joan Didion

Anul apariției: 2017

Editura: Pandora M

ISBN: 978-606-978-015-2

Număr pagini: 176

Viața se schimbă cu repeziciune.

Viața se schimbă într-o clipă.

Te așezi la masă și viața, așa cum o cunoșteai, se sfârșește.

Anul gândirii magice, pansament pe rană, ședință terapeutică fără sfârșit, revoltă împotriva morții, analiză tulburătoare a singurătății ce se instalează după pierderea unui partener, și câte și mai câte. O carte autobiografică în care te afunzi fără să îți dai seama, la capătul căreia conștientizezi pe deplin puterea dragostei și fericirea nemăsurată pe care o poți experimenta în cuplu.

Joan Didion, autoarea și vocea narativă, rememorează pas cu pas ultimele zile din viața soțului său, John, în încercarea de a se împăca cu lipsa acestuia și de a găsi motivația pentru a merge mai departe. Regresia în trecut este un prilej de jelire a unei căsnicii extrem de fericite, pline de armonie și camaraderie, astfel, dispariția acestuia fiind resimțită acut pe toate planurile. Moartea lui John nu reprezintă doar începutul unui existențe solitare, ci și pierderea definitivă a celui mai bun prieten și coleg de muncă.

Căsnicia e memorie, căsnicia e timp. […] Căsnicia nu e doar timp: este, în mod paradoxal, și negarea timpului. Vreme de patruzeci de ani m-am văzut prin ochii lui John. N-am îmbătrânit.

Scris într-un limbaj simplu și răscolitor, romanul scriitoarei americane este o luptă continuă între rațiune versus sentiment, și negare versus acceptare. De la banalitatea cu care moartea te lovește și încercarea de a găsi semnele premergătoarea zilei catastrofale, la nebunia momentelor de tensiune în care trăiești totul ca prin vis, întreg textul este o pledoarie a revoltei interioare de a merge mai departe fără ființa iubită. Absența care se insinuează treptat în cotidian, despărțirea grea de lucrurile și obiectele ce recompun intimitățile unei relații, sunt căptușite de nevoia de a spera și de a crede în magie.

Doliul se dovedește a fi un loc pe care îl cunoaștem doar atunci când ajungem la el. […] N-avem cum să știm că înmormântarea în sine va fi anodină, un fel de regresie narcotică în care ne înfășurăm în grija celorlalți, în solemnitatea și simbolistica evenimentului. Nu putem ști dinainte nici despre faptul nesfârșitei absențe care urmează, golul, opusul extrem al sensului, succesiunea inexorabilă de momente în timpul cărora ne vom confrunta cu experiența zădărniciei însăși.

Avem, într-adevăr, de-a face cu o narațiune cu o puternică încărcătură sentimentală, dar, limbajul simplu, emoția și sinceritatea cu care autoarea redă aceste episoade de viață, creează o proză onestă, lipsită de artificiile inutile ale unei melodrame. Prin boala fiicei sale, Quintana, lui Joan i se permite un moment de respiro din ghearele vortexului amintirilor ce amenință să o înghită cu fiecare mic detaliu ce o aruncă din nou în trecut. Prin scris, eul narativ se eliberează de senzația de neputință vizavi de moartea soțului, dar găsește și puterea de a continua fără el.

Doliul e diferit. Doliul nu știe ce-i distanța. Durerea vine în valuri, paroxisme, revelații subite care-ți taie genunchii, îți ia vederea și îți tulbură curgerea zilelor.

 

Orice întoarcere în timp te lovea ca o mașină care dădea peste tine.

Anul gândirii magice este o lectură minunată, cu sclipiri și reflecții interioare despre pierdere și suferință, dar, mai ales despre forța dragostei. Un mic compendiu al studiilor despre doliu, dar, mai ales, un roman despre forța vijelioasă a iubirii, care frânge și reînvie speranțele deopotrivă.

Știu de ce încercăm să ne ținem morții în viață: încercăm să-i ținem în viață ca să-i avem lângă noi. Mai știu, că dacă ar trebui să trăim singuri, vine un moment în care trebuie să ne abandonăm morții, să-i lăsăm să plece, să-i păstrăm morți. Să-i lăsăm să devină fotografiile de pe masă.    

Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe libris.ro sau cărturești.ro.     

4 Răspunsuri

  1. Când am citit primele rânduri ale recenziei mi-am zis că o să vreau cartea asta. Apoi m-am sucit un pic, zicându-mi că e totuşi cam „dark” şi că anxietatea mea, care revine din când în când, nu are nevoie de lectură despre viaţă şi moarte. Iar pe final m-am răzgândit din nou. Găseşti tot felul de cărţi interesante. Ar fi o idee să scrii despre cum îţi alegi cărţile :D.

    • Cu cartea asta a fost cumva dragoste la prima vedere de când am văzut coperta pe un site. Mi-a plăcut atât de mult titlul încât am știut că vreau să o iau. Apoi am văzut-o la Bookfest și nu am stat pe gânduri. În principiu, îmi aleg cărțile așa instinctiv, în funcție de autor (dacă mi-e cunoscut sau nu), sau în funcție de ce mai citesc oamenii pe care îi urmăresc pe Goodreads sau pe alte bloguri. Uite că mi-ai dat o idee de un articol :P

  2. Tare-am vrut să citesc cartea asta, apoi a venit vorba despre ea într-o discuție și mi-au zis două persoane că e plictisitoare. Dar recitind recenzia ta, parcă am revenit la gânduri mai bune.

    • Depinde mult de gusturi, dar plictisitoare nu aș zice deloc că e. Mie mi s-a părut foarte intensă și emoționantă. Și, la cât de scurtă e, chiar și dacă nu-ți place, măcar nu vei fi pierdut prea mult timp :P

Lasă un comentariu