Autor: Helen Dunmore
Anul apariției: 2008
Editura: Leda
ISBN: 973-102-187-4
Număr pagini: 400
[S] Pe fundalul iernii se desfășoară o poveste de dragoste tulburătoare. Părăsiți de mamă, crescuți de bunicul autoritar, Rob şi Cathy îşi găsesc consolare unul în braţele celuilalt, împărtășind o dragoste frățească bolnavă, ce culminează cu împreunarea lor trupească. Dar, conform tradiției biblice unde orice păcat trebuie ispășit, Cathy se vede nevoită să omoare copilul nenăscut şi plănuieşte să o ucidă pe guvernanta lor, domnişoara Gallagher, singura care le bănuieşte relaţia. Moartea acesteia survine totuşi sub forma unui accident insinuat, dar greutatea vinei apasă greu asupra lui Cathy.
Roman cu tentă gotică, Vraja iernii pare a avea propria lume, abia spre sfârșit fiind specificată perioada reală de timp în care se petrece acţiunea. Întâmplările se derulează înaintea primului război mondial, iar familia Quinn se încadrează în tiparul familiilor burgheze: organizează petreceri, jocuri, primesc vizite, etc. Asistăm la un contrast între aparenta normalitate a unei lumi în decădere şi umbrele şi fantomele care sălășluiesc în sufletul personajelor. Odată cu izbucnirea războiului, viaţa se schimbă radical. În urma plecării lui Rob în Canada împreună cu servitoarea lor Kate, Cathy trebuie să se ocupe de casă şi gospodărie, iar când bunicul moare si rămâne singură, pleacă împreună cu domnul Bullivant în Franţa pentru a-şi întâlni mama şi a începe o nouă viaţă.
Romanul se înscrie şi în genul realismului magic care este pregnant mai ales în episodul în care domnișoara Gallagher moare, iar pădurea este descrisă ca şi cum ar fi un personaj real. Nu este de mirare că episoadele importante se petrec iarna, anotimpul cel mai întunecat, în concordanţă cu starea sufletească a protagoniștilor. Prezenţa simbolurilor este de asemenea un indicator al realismului magic: iepurele reprezintă fertilitatea pervertită a lui Cathy; trandafirul are o funcţie inversată şi simbolizează moartea (scena când Rob şi Cathy îşi vizitează tatăl la azil; scena când bunicul moare).
Naratorul nu te atrage în acțiunea romanului, ci te aruncă direct în vâltoarea evenimentelor. Spre deosebire de personajele lui Emily Brontë, Catherine şi Heathcliff, care îşi găsesc liniștea doar prin moarte, Rob şi Cathy par să aibă o şansă la o viaţă normală atâta timp cât stau departe unul de celălalt. Interesant este că, în ciuda legăturii lor incestuoase, nu poţi asista impasibil la povestea lor de dragoste, ci eşti cumva obligat să empatizezi cu ei datorită familiei disfuncţionale în care au crescut, cu mama care i-a părăsit şi tatăl internat într-un spital de nebuni.
Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe cărturești.ro.