Theodora Tenpenny şi tabloul pierdut

29337395

Autor: Laura Marx Fitzgerald

Anul apariției: 2016

Editura: Booklet

ISBN: 978-606-590-313-5

Număr pagini: 240

Theodora Tenpenny și tabloul pierdut este o carte ce m-a readus în vremurile copilăriei, pe tărâmul magic al viselor şi al întâmplărilor la limita imaginaţiei. Recunosc că am avut ceva reţineri în ceea ce priveşte noul val de ficţiune young-adult, un gen pe care l-am ocolit până acum de teamă să nu dau peste scrieri cu vampiri, nave spaţiale sau peisaje apocaliptice, dar, din fericire, romanul Laurei Marx Fitzgerald s-a potrivit foarte bine cu gusturile mele. Alături de eroina Theo, o adolescentă de 13 ani, am trăit intens experienţa unor aventuri pline de mister, dar, mi-am amintit şi de personajele copilăriei mele, precum micul Rémi (Singur pe lume – Hector Malot) sau protagoniştii volumului Cuore – Inimă de copil, ale căror poveşti triste de viaţă sensibilizează trăirile tinerilor cititori, pregătindu-i astfel să devină nişte adulţi empatici.

Imediat după moartea bunicului Jack, Theo se vede nevoită să înfrunte lumea de una singură. Fără prieteni, ruptă de tehnologie şi de mijloacele moderne de comunicare, trebuie să aibă grijă de mama sa bolnavă – o tipă ce trăieşte în lumea proprie, cu mintea rătăcind între obsesia pentru teoreme matematice şi ceaiuri exotice, şi, în acelaşi timp, să găsească o soluţie pentru a întreţine în continuare casa veche în care familia lor trăieşte de mai bine de trei generaţii.  

Şirul evenimentelor se formează în jurul unui secret pe care Jack i-l mărturiseşte pe patul de moarte, ceea ce o va conduce pe Theo într-o călătorie iniţiatică prin care va descoperi cu adevărat lumea exterioară, lăsând la o parte universul închis al căminului familial. Şi, ca în orice poveste clasică de aventuri, eroina noastră va fi însoţită de mai mulţi companioni de drum, care îi vor fi alături în momentele cheie pentru a desluşi tainele ce se conturează în urma morţii bunicului. Figura pregnantă ce se desprinde pe parcursul acţiunii este Bodhi, o tipă excentrică, cu părinţi în lumea showbiz-ului, care devine în scurt timp cea mai bună prietenă a lui Theo şi un ajutor de nădejde pe parcursul investigaţiilor în încercarea de a stabili autenticitatea unui tablou şi de a găsi o fetiţă (acum o persoană adultă) pierdută în timpul ocupaţiei naziste. Li se vor alătura în căutări şi reverendul Cecily – expertă în descifrarea frazelor în latină, Sanjiv – vânzătorul ambulant de castane şi fost profesor de chimie, şi bătrânul MO – veteran de război şi fost coleg al lui Jack. Suita de personaje pozitive este completată de cele antagonice, care, bineînţeles vor încerca să o abată pe Theodora de la drumul său. Madame Dumont, vecina de vizavi, de unde mama Theodorei îşi procură ceaiurile, va juca un rol dublu în poveste, dar este iniţial o figură negativă; iar custodele muzeului MET (The Metropolitan Museum of Art), aşa-zisul unchi Lydon, va încerca să îşi asume rezultatele cercetărilor fetiţei.

Dincolo de aspectul de roman detectiv, cu un fir narativ bine conturat şi plin de suspans, menit să îţi capteze atenţia, Theodora Tenpenny și tabloul pierdut are şi un rol educaţional, căci este un roman ce vorbeşte despre puterea prieteniei, dar incită şi la descoperirea istoriei celui de-al doilea război mondial şi a istoriei artei. Există foarte multe detalii cu privire la epoca Renaşterii, a lagărelor naziste şi a Eroilor Monumentelor (The Monuments Men), un grup de voluntari care s-au ocupat de salvarea operelor de artă în timp ce Europa era devastată de bombardamente şi ocupaţia germană sau rusească.

Am citit cartea Laurei Marx Fitzgerald cu mult entuziasm deoarece între paginile ei am regăsit farmecul şi inocenţa lecturilor copilăriei, în timp ce încercam să descifrez alături de Theo misterele ţesute în jurul figurii enigmatice a bunicului. O poveste captivantă, potrivită pentru copiii mici şi mari!

Le mulţumesc celor de la editura Booklet pentru cartea oferită în dar!

Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun și de pe cărturești.ro.

4 Răspunsuri

  1. Pare interesantă cartea. Nu ştiu dacă aş îndrăzni eu să mă aventurez într -o astfel de lectură, dar i-aş recomanda-o fiicei mele. Sau poate… cine ştie? :)

    • Fiicei tale cred că sigur i-ar plăcea, dar e posibil să te prindă şi pe tine. Se citeşte foarte uşor, parcă şi coperta cartonată şi formatul paginilor te îmbie la lectură :D

  2. Foarte frumos descrisa cartea, pe mine m-ai convins, ai atins o coarda sensibila, copilaria…copii…cu siguranta e pe gustul meu. Mai ramane sa o cumpar si sa o citesc!

  3. Mie mi a placut foarte mult,o recomand

Lasă un comentariu