Autor: Care Santos
Anul apariției: 2016
Editura: Humanitas
ISBN: 978-606-779-007-8
Număr pagini: 352
Marţi, pe 29 martie 2016, la orele 19:00, în cadrul Librăriei Humanitas Cişmigiu, a avut loc lansarea celui mai recent roman al scriitoarei barceloneze, Care Santos, intitulat Poftă de ciocolată. Aceasta este prima carte a autoarei scrisă în limba catalană şi a beneficiat de traducerea excepţională a Janei Balacciu Matei, coordonatoarea colecţiei Biblioteca de Cultură Catalană, de la editura Meronia.
După cum deja ne-am obişnuit, organizatoarea a fost şi de data aceasta, Denisa Comănescu, director general al editurii Humanitas Fiction şi coordonator al colecţiei Raftul Denisei. S-au alăturat discuţiei Ioana Pârvulescu, scriitor şi critic literar, Dana Jenaru, cunoscută mai ales pentru colaborările la site-ul cultural Bookaholic, traducătoarea Jana Balacciu Matei, şi, invitata de onoare, Care Santos, aflată la a doua întâlnire cu publicul românesc.
Seara a debutat pe acorduri catalane, o limbă destul de inteligibilă pentru toţi cei care au cunoştinţe de limbă spaniolă, portugheză sau franceză, iar discuţiile au curs într-un mod foarte natural.
Care Santos a ţinut să precizeze că Poftă de ciocolată poate fi privit ca un roman de sine stătător, sau ca trei microromane, şi ne-a avertizat că cititorii deja familiarizaţi cu scrierile sale vor recunoaşte elemente comune cu romanele anterioare, doar că aici există şi o voce a contemporaneităţii. Pe scurt, este o carte ce vorbeşte despre istoria ciocolatei, a femeii şi a Barcelonei, dar şi despre istoria micilor obiecte ce fac parte din vieţile mai multor generaţii.
Documentaţia romanului a fost făcută cu foarte multă migală în arhivele statului, unde scriitoarea a găsit multe relatări interesante pe care nu le căuta, dar care cereau a fi inserate (de exemplu, a dat peste povestea a 2227 scrisori prin care fete orfane se înscriau într-o cursă pentru obţinerea unei dote în vederea căsătoriei, motivând fiecare de ce ar merita să câştige premiul oferit de regele Spaniei).
Interesant este şi faptul că titlul la care autoarea se gândise iniţial era Trei ceşti de ciocolată (Tres xicras de xocolata). În catalană, xicra este o ceşcuţă specială pentru servirea ciocolatei şi este un cuvânt pe care îl auzise des în copilărie, dar care acum este foarte puţin folosit în limbajul curent. Cititorii nu ar fi înţeles ce înseamnă xicra, aşa că a fost nevoită să găsească un alt titlu. Originea acestui cuvânt datează din vremea aztecilor şi a mayaşilor, care foloseau fructul arborelui jícaro pe post de recipient (jícara) pentru a servi şi a bea ciocolata. Totuşi, scriitoarea, este mulţumită că a obţinut un mic triumf personal prin traducerea titlului original în italiană, Tre tazze di cioccolata (Trei ceşti de ciocolată).
Denisa Comănescu s-a rezumat la a spune că poveștile din Poftă de ciocolată sunt legate prin mica ciocolatieră şi prin Barcelona ca un oraș personaj, dar şi prin muzică şi patima pentru operă. Imediat după, i-a dat cuvântul Ioanei Pârvulescu care a identificat acest obiect, ciocolatiera, care se sparge în zeci de cioburi, ca o metaforă a ceea ce face un romancier, și anume, că adună zeci de povești pentru a forma una singură. Fiecare parte a romanului conține câte o surpriză. Prima se petrece în zilele noastre și este vorba de un triunghi amoros; a doua parte are loc în secolul XIX, considerat secolul operei, și are în centru o poveste de amor în care personajul secundar devine personajul principal. Aici, Ioana Pârvulescu notează firescul cu care scriitoarea catalană se mișcă în această epocă. Ajungem și la descrierea ultimei părți, plasată în secolul XVIII, ultimul secol al bunului plac şi al bunului gust (Mateiu Caragiale), aceasta fiind cea mai savuroasă componentă a romanului, o comedie foarte bine realizată. Poveştile se pot citi şi separat, dar există anumite subtilităţi care le leagă. În încheiere, Ioana Pârvulescu ne recomandă să citim această carte daca avem poftă de ciocolată şi nu vrem să ne îngrăşăm. 
Dana Jenaru face niște observații foarte interesante cu privire la simțurile și poftele pe care acest roman le stârnește: pe de o parte, pofta evidentă de ciocolată, dar și de dragoste, de Barcelona, de ascultat povești, și, de ce nu, de absint. Ciocolatiera este un obiect ce culege poveşti din trecut, dar care dezgroapă și multe rețete de pregătire a ciocolatei, numai bune de încercat de către pasionații de dulciuri. Cele trei personaje feminine au în comun dorinţa de independenţă. Romanul lui Care Santos este învăluit în mister și stă sub semnul cifrei magice trei.
Seara s-a încheiat cu o sesiune de autografe, dar și cu o surpriză dulce din partea celor de la Michel Cluizel, care ne-au răsfățat cu un panettone delicios și o ceașcă de ciocolată fină și aromată.
Pozele au fost preluate de pe pagina facebook Humanitas Fiction.
Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe elefant.ro sau de pe libris.ro.
2 Răspunsuri
Coffee
Am citit una dintre cărțile ei. Buna, dar când spui Barcelona în materie de lectura te gândești la Zafon, care fascinează.
Dana Dumitru
Eu am citit doar Încăperi ferecate, dar, după așa o lansare, mă tentează și volumul ăsta. Nu știu dacă spiritul orașului își pune atât de mult amprenta ca la Zafón, pe care încă nu l-am citit, dar sper să mă lămuresc cât de curând.