Valetul de Pică

Joyce Carol Oates este o scriitoare americană prolifică, cu peste 40 romane publicate, la care se adaugă şi o serie de nuvele, eseuri, poezii sau cărţi de non-ficţiune. Cu atât de multe scrieri la activ, este dificil să o încadrezi într-un stil anume, iar mie mi-ar fi cu atât mai greu să fac asta, având în vedere că nu am mai citit decât un alt roman, Grădina plăcerilor lumeşti, care a fost nominalizat la National Book Award în 1968. Ţin minte că povestea Clarei Walpole, fiica unor fermieri imigranţi ce se zbate să-şi găsească o identitate proprie, raportându-se mereu la relaţiile cu bărbaţii din viaţa sa, mi s-a impregnat ca fiind un bildungsroman, dar şi o pânză a culturii sărăciei şi a felului în care aceasta modelează caracterul unui om.

Lectura Valetului de Pică am început-o fără prea multe aşteptări, şi, bine am făcut. Auzisem că este o carte deconectantă, din genul detectiv, cu uşoare tente de thriller psihologic, numai bună de citit pe un zbor de două-trei ore. Începutul a fost promiţător, dar, pe parcurs, evenimentele au devenit previzibile, iar acţiunii i-a lipsit un crescendo în adevăratul sens al cuvântului.

Andrew J. Rush, personajul principal, este un scriitor mediocru de romane poliţiste, cunoscut în cercul restrâns al micului oraş de provincie în care locuieşte. Viaţa sa liniştită ia o întorsătură ciudată când este chemat în faţa tribunalului pentru a se apăra în faţa unor acuzaţii de plagiat. De la mirare la consternare, Andrew cade treptat în mrejele acestei lumi ţesute de bătrâna procesomană C.W. Haider, până la punctul în care pierde controlul asupra propriilor acţiuni.

În paralel, asistăm şi la o descătuşare a alter-egoului său, Jack of Spades, pseudonimul sub care acesta publică romane morbide, în care amestecă întămplări reale distorsionate cu o versiune a amintirilor sale din copilărie. Motivul eului dublu şi fascinaţia pentru personalitatea multiplă, este o temă recurentă din literatura medievală până la cea actuală, şi, într-o oarecare măsură, Joyce Carol Oates nu face nimic altceva decât să reinterpreteze clasica nuvelă Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde, doar că, în zilele noastre, poţiunile magice nu-şi mai găsesc locul, transformarea având loc la nivel mintal, prin eliberarea demonilor interiori. Nevroza ce pune stăpânire pe Andrew şi dedublarea pe care acesta o trăieşte prin intermediul lui Jack of Spades, are loc, în mod ritualic, odată cu lăsarea nopţii. Eul nocturn este macabru, are porniri violente şi recurge la gesturi necugetate, pe când eul diurn este conciliant şi nu se abate de la normele sociale. Opoziţia metaforică lumină-întuneric se regăseşte în toate încercările personajului-narator de a trece de o parte sau de alta a baricadei. Ambivalenţa unor întâmplări din trecut se insinuează în prezent sub forma unor amintiri sau dorinţe reprimate ce se vor materializa fie prin scrierile lui Jack of Spades, fie prin transpunerea lor în realitate.

Deşi naraţiunea m-a captivat aproape până la jumătatea romanului, tensiunea epică a scăzut în intensitate imediat după ce Andrew s-a dedat unor furtişaguri fără sens, totul culminând cu o crimă accidentală. Descoperirea manuscriselor bătrânei Haider, foarte asemănătoare cu ale unor scriitori de renume mondial precum Stephen King sau John Updike, este tratată la nivel superficial, devenind astfel un indiciu inutil în acest parcurs pentru recuperarea identităţii pierdute.

Valetul de Pică vorbeşte despre ţesăturile încâlcite ale spiritului uman, despre personalitatea scindată a fiecăruia, şi despre lupta interioară dintre bine şi rău. Este o proză cu accente psihologice şi de roman noir, dar, din punctul meu de vedere, intriga nu este îndeajuns de elaborată. O lectură agreabilă, fără prea mari pretenţii.

Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe libris.ro sau elefant.ro.