Pasiunea mea pentru citit se afundă în negura copilăriei când am început să scotecesc avid prin biblioteca de acasă şi am descoperit volumele Poveşti nemuritoare, Poveşti cu zâne, Poveşti de Fraţii Grimm, Legendele Olimpului etc. La scurt timp, aranjam cărţile pe numere şi edituri mai abitir ca mama, în încercarea de a găsi mereu un titlu interesant. Amintirile din şcoala primară se leagă automat de lecturile de vacanţă, care se consumau cel mai adesea la ţară, la bunici. Matinală pe vremea aceea, mă trezeam dis-de-dimineaţă şi porneam în noi aventuri alături de Tom Sawyer şi Huckleberry Finn, Anton Lupan în Toate pânzele sus!, David Copperfield, Cuore – inimă de copil, sau micul Rémi în Singur pe lume pănă când sora şi verişorii mei se trezeau şi începea o nouă zi de joacă. Dintre toate cărţile copilăriei rămân însă profund legată de Cireşarii şi, la fel ca Ticuşor, mi-aş mai dori o vacanţă să mă pot bucura din nou de magia acelor vremuri şi cărţi.

Un pic mai târziu am făcut cunoştinţă cu surorile Brontë, iar Jane Eyre rămâne şi astăzi una dintre cărţile mele preferate. Recunosc că romanele de tipul Agnes Grey şi Jane Eyre mi-au creat o predilecţie pentru romanele de dragoste, un pic siropoase, dar, la doisprezece-treisprezece ani, nu are cum să nu te impresioneze puterea iubirii şi destinul împlinit al unei simple guvernante. Întâmplător şi nu chiar, tema tezei mele de licenţă avea să fie „The Fictional Governess in the 19th Century”.  

La liceu, în clasa a noua, toată lumea citea Elevul Dima dintr-a şaptea, fie în pauze, acasă sau pe genunchi în timpul orelor. Nu ştiu căţi adolescenţi se mai bucură azi de aceste mici plăceri nevinovate, dar, “pe vremea mea”, colegele citeau intensiv (îmi permit aici o mică paranteză şi precizez că eram numai fete în clasă). Tot de această carte se leagă şi prima mea vizită la biblioteca judeţeană, unde aveam să devin un abonat fidel la fiecare două săptămâni (atât cât dura termenul de împrumut) alături de colega mea, Ana. În liceu am trecut prin mai multe etape ale lecturii: de la scriitorii români de tipul lui Mihail Drumeş, mi-am îndreptat atenţia spre clasicii literaturii universale (Stendhal, Flaubert, Dostoievski, Tolstoi) şi cei ai literaturii engleze (Charles Dickens, Oscar Wilde, Jane Austen).

Cel mai mult în timpul liceului m-a fascinat Henry James pentru modul prin care reuşeşte să redea gândurile cele mai intime ale personajelor şi pentru aparenta simplitate a evenimentelor.

În timpul facultăţii am fost un pic constrânsă de timp şi de programa şcolară (eram studentă la limbi străine), aşa că, lecturile mele s-au învârtit în jurul literaturii engleze, americane sau portugheze. Cu toate acestea, facultatea este şi perioada “marilor descoperiri” când am început să selectez scriitorii preferaţi: Mircea Eliade, Cella Serghi, Mihai Zamfir, Margaret Atwood, Evelyn Waugh, Virginia Woolf, John Fowles, Iris Murdoch, F. Scott Fitzgerald, Ernesto Sábato, etc. Este, de asemenea, perioada în care am descoperit-o pe Sylvia Plath, care, asemenea prozei sale, rămâne un moment unic în parcursul lecturilor mele. Am fost de la primele rânduri din Clopotul de sticlă şi Jurnale fascinată şi atrasă de metafizica cuvintelor, metaforele suprarealiste şi gândurile complexe care îi invadează textele în încercarea de a explica depresia şi neputinţa în faţa multiplelor posibilităţi pe care viaţa ţi le oferă.

În prezent (2015), citesc mai puţin decât mi-aş dori, dar, încerc să nu las să treacă o lună fără să fi parcurs măcar o carte. Îmi place să colind librăriile şi anticariatele în căutare de noi titluri şi mă entuziasmez la gândul că simple cuvinte aşternute pe hârtie de un necunoscut pot da viaţă propriei imaginaţii. Spre încântarea mea, nu neapărat şi a prietenilor şi apropiaţilor, scotocesc sau parcurg din ochi cărţile din bibliotecile lor în speranţa găsirii unui nou titlu care să mă atragă.

Postările ce urmează fac parte dintr-un jurnal personal de lectură pe care l-am început în liceu şi pe care m-am hotărât să-l scot la lumină din dorinţa de a avea o ocupaţie dragă mie. Noutatea (ca să-i spun aşa) acestui blog constă în faptul că voi încerca să dau viaţă cărţilor, personajelor, sau acţiunii romanelor prin stilul meu personal de modă, pe care îl găsiţi la rubrica Cărţi cu Stil.

Despre preferinţele mele de lectură mai puteţi citi şi pe site-ul BiblioTerapie, într-un „interviu” acordat Cristinei.

De-a lungul timpului, am scris articole pentru Matricea Românească și Raftul cu Idei.