Iocan – revista de proză scurtă anul 2 / nr. 4

Iocan - revista de proza scurta anul 2 nr. 4

Editori: Cristian Teodorescu, Marius Chivu și Florin Iaru

Anul apariției: 2017

Editura: Vellant

ISBN: 9772501636194

Număr pagini: 160

Prima mea întâlnire cu Iocan. De bun augur pe jumătate, căci mi-au plăcut opt din cele șaisprezece proze (notate cu asterix). În linii mari, câteva sunt la intersecția realității cu fantasticului (o fi de vină publicarea în preajma Halloweenului?), altele vorbesc despre singurătatea de unul singur sau în cuplu.

 

*În ape negre, Mariana Enriquez – Protagonista, Marina Pinat, este o Erin Brockovich de Buenos Aires, care luptă împotriva sărăciei ghetoului și funcționarilor corupți. O proză cu accente de thriller și scenariu polițist, pe altarul credințelor și superstițiilor străvechi. Realism magic modern.

 

Invizibil, Nicoleta Balaciu Despre singurătatea bătrâneții și traiul dezolant după pierderea partenerului. Radiografie a relațiilor de familie și ușurința cu care ne îndepărtăm de cei dragi până la punctul în care apare stânjeneala. Un text ușor moralizator, care te îndeamnă să pui mâna pe telefon și să-ți suni părinții/bunicii.

 

Evelyn & Bazaconii, Theodor Denis Dinulescu – Două texte separate (cred) de flash fiction, prea scurte să-mi pese de ele, prea lungi pentru cât de fără sens mi s-au părut. Frânturi de avânt comercial nouăzecist scăldat în alcool, pe fundal de Forrest Gump.     

 

*Dar dacă, Adela Greceanu – Un dialog imaginar spumos al unei pensionare ce trebuie să dea piept cu reuniunea de patruzeci de ani de la terminarea facultății. Un stream of consciusness delicios, tot despre singurătate, dar, de data asta, una dorită și asumată.

 

*Undeva în București trăiește o femeie și femeia are o maimuță, Ion Maxim – Amestec de cotidian și fantastic în care X se pierde: „Presiunea vieții pe pământ se dizolva, era supt într-un vid, iar în urma lui nu rămânea nimic”. Descrieri plastice ale Bucureștiului și ale străduțelor vechi, ce invită la visare și întoarcere în trecut. Localizarea acțiunii pe Pitar Moș m-a făcut să caut mai multe detalii despre actuala Facultate de Limbi și Literaturi Străine, o fostă școală și pension catolic, a cărei poveste incită și acum spiritele detectiviste.

 

Îngeri căzuți, Adrian Georgescu jr. O proză poetico-absurdă sau alegorică, un dicționar al ciudățeniilor (sau poate al cuvintelor inventate): japher, joon, cleazar, naruși, poliandru, jilawhen, miozar, scoval, chisandre. Un text bogat din punct de vedere semantic și cam atât.

 

*Transfăgărășan, Felix Tzele – Doi străini o ard hippsterește în România pentru a surprinde 30 instantanee în 30 de zile. Cu ocazia asta am aflat și ce-i cu fotografia poverty porn. Întâmplări ciudate la un vechi hotel și o moarte suspectă, sau, mai bine spus, un text SF-fantastic excelent.

 

Bagajul de mână, Claudiu Constantinescu – Despre lumea magică pe care bagajele o adăpostesc și o creează. O întâlnire aici, o conversație dincolo, totul cu guste de mere.

 

Istoria scrisă cu sângele unei prostituate pe care am iubit-o, Radu Aldulescu – O proză cu fraze lungi precum titlul, și multe enumerații exhaustive. Poveste de dragoste adolescentină suferindă, care se termină cu venirea Revoluției.

 

*S-a furat mireasa, Cristian Boricean – Nu știu exact să explic de ce, dar textul ăsta mi-a plăcut mult. Să fie de vină acțiunea vie și contemporană sau personajele ușor recognoscibile în viața de zi cu zi? Sau poate faptul că Ema este o antieroină? Oricum ar fi, mi-ar plăcea să văd textul ăsta transformat în roman.

 

Distrugătorul, Răzvan Constantin Popa – Un SF cu substrat politic-social care mi-a reamintit de ce nu citesc acest gen literar: prea multe cuvinte necunoscute dublate de o acțiune greu de urmărit. O satiră la adresa oamenilor cu înclinații bahice, prea mult conectați la tehnologie și prea puțin la viața reală.

 

*The Turk will pay for everything, Ana Erde – Comedie, despre cum Hagi e în continuare lozul câștigător pentru turiștii români în Turcia.

 

*Peste margine, Angelica Stan – Nostalgia unei copilării pline de năzbâtii și complicitatea prieteniilor. Protocolul vizitelor la rude.

 

Scurtmetraj premiat la Cannes, Bogdan Coșa – O mare de adjective și descrieri elaborate ce încetinesc firul narativ despre traiul la bloc și violența în familie.     

 

*Zero grade, Bogdan Răileanu – O narațiune foarte bună despre relația de cuplu cu suișuri și coborâșuri, dar cu un sfârșit surprinzător, o răsturnare de situație construită cu atenție.

 

Moartea lui Iacob, Sorin Titel – Un text cu fraze lungi și dense, un mix între realitate și reverie despre un bătrân care așteaptă să moară.

Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe elefant.rolibris.ro sau cărturești.ro.

2 Răspunsuri

  1. Fix același lucru l-am simțit și eu (deși am citit numerele 1 și 2). Până acum nici c-am găsit antologie care să-mi placă pe de-a-ntregul, așa că mă bucură tare inițiativa unei reviste de proză scurtă, așa cum e Iocan. Numărul 4 e pe lista mea pentru Gaudeamus.

    • Eu nu sunt mai deloc fan proză scurtă (cu câteva excepții), dar ideea Iocan mi se pare foarte faină. Îmi place oricum mai mult decât să citesc un volum de proză scurtă al unui singur autor.

Lasă un comentariu