Fata cu picioare de sticlă

Odată cu sezonul rece ajung involuntar să petrec mai mult timp în casă, cuibărită în pat, bucurându-mă de o ceașcă aburindă de ceai, în compania unei cărți bune. Şi parcă lectura se încadrează şi mai bine în peisaj atunci când romanul este intitulat Fata cu picioare de sticlă, iar tu alungi frigul pătrunzător de la adăpostul unei pături călduroase. Cartea lui Ali Shaw reprezintă prima mea experiență în ceea ce priveşte genul fantasy, o experienţă pe care o voi mai repeta cu siguranță, în ciuda reticenţei mele de până acum.

Întâmplările descrise în roman au loc pe tărâmul fictiv al insulei St Hauda’s Land, un ţinut mlăştinos, învăluit adeseori într-o ceaţă densă, un artificiu vizual şi stilistic de care autorul se foloseşte pentru a crea o pendulare continuă între fantastic şi real, dar şi între prezent şi trecut. În mijlocul decorului îngheţat sălăşluiesc creaturi ireale alături de personaje misterioase, ale căror acţiuni forţează cititorul să împingă graniţa imaginaţiei spre tărâmul copilăriei, căci elementele ciudate ale acestei naraţiuni aduc un pic cu lumea basmelor.

Cred că locurile în care trăim pun stăpânire pe noi şi ajungem simple elemente de peisaj…căci îi preluăm capriciile şi nebuniile. 

Pornind de la arhetipul creştin cum că fiii ispăşesc păcatelor părinţilor, scriitorul Ali Shaw creează personajele principale, Midas Crook şi Ida Maclaird, pornind de la numitorul comun al unor legături extraconjugale pe care familiile acestora le-au trait. Mai mult, relaţia celor doi stă şi în umbra unei figuri enigmantice, Henry Fuwa, care este legat de Midas prin trecutul cu mama acestuia, Evaline, dar şi de Ida, prin credinţa acesteia că el deţine cheia vindecării bolii sale.

Povestea de dragoste dintre Midas şi Ida se dezvoltă treptat şi este compusă din mici gesturi care uneori par a fi doar semne de amiciție. Lentoarea cu care se concretizează legătura între cei doi se datorează lui Midas, un singuratic cu un trecut încărcat, marcat de moartea fizică sau spirituală a persoanelor apropiate (tatăl se sinucide, o amică se îneacă, mama trăieşte într-o stare vegetativă). Dar, o dată ce îşi asumă iubirea pentru Ida, relaţia lor devine punctul central al naraţiunii şi forţa catalizatoare a următoarelor evenimente. Boala misterioasă a tinerei se extinde galopant, scenele finale dintre cei doi îndrăgostiţi fiind redate printr-un limbaj sensibil şi printr-o atmosferă mitică. Nu ştiu dacă autorul a căutat înadins contopirea iubiţilor şi la nivel semantic, dar este interesant cum numele lui Midas îl cuprinde şi pe cel al Idei, sugerând astfel o uniune sufletească indestructibilă.

În ceea ce priveşte imagistica, Fata cu picioare de sticlă este o pânză delicată a nuanţelor de alb şi gri, fie că ne referim la peisaje sau la portretul personajelor. St Hauda’s Land este un imperiu al gheţii, al mării învolburate, al vântului năprasnic şi al mlaştinilor care ascund secrete întunecate („Mlaştina e un cimitir al corpurilor de sticlă.”). Gheaţa nu este doar un element meteorologic, ci şi o caracteristică a sufletului, căci tatăl lui Midas are o inimă rece, la propriu şi la figurat. Răceala afectivă se transmite şi tânărului nostru protagonist (poartă acelaşi nume), doar că, o dată ce acesta se descotoroseşte de  lucrurile tatălui se eliberează pentru totdeauna de trecut şi influenţa parentală.

Fata cu picioare de sticlă este o lectură captivantă, ce îmbină armonios elemente de fantastic cu realism magic, dar este şi istoria unei iubiri tragice întrerupte în plin avânt. În ciuda atmosferei apăsătoare şi a tonului trist care inundă mare parte din roman, Shaw reuşeşte să readucă lumina în ultimele pagini prin faptul că Midas Crook nu se lasă pradă disperării şi îşi construieşte un ţel în viaţă. Aşa cum protagonistul încearcă să imortalizeze prin fotografiile sale figuri vii, tot aşa autorul izbuteşte prin scriitura sa producă o proză fluidă, înţesată de imagini puternice.

Îi mulţumesc editurii Litera pentru cartea dăruită!