Cărţi sub imperiul zăpezii

postat în: Topuri | 3

Carti sub imperiul zapezii_bookish style

 

 

 

 

 

 

Sfârșit de ianuarie, dar nu și de iarnă. Pentru cine încă visează cu ochii largi deschiși la o atmosferă hibernală, dar nu are timp să se refugieze pe culmi înalte, acoperite de ninsoare, vă invit să vă cuibăriți sub plapumă cu una din cărțile de mai jos, ce redau din plin senzația de frig și bucuria zăpezii.

copiladezapada

Copila de zăpadă Eowyn Ivey (editura Polirom, 2012, traducere Veronica D. Niculescu)

Amu cică era odată în ținuturile îndepărtate din Alaska un cuplu în vârstă care nu avea copii. Într-o zi, ca să-și aline bătrânețea și mâhnirea, au făcut un om de zăpadă cu chip de om și de atunci nu au mai fost singuri. Apariția misterioasă a Fainei, copila de aproximativ 10-12 ani, coincide cu prima ninsoare a sezonului și poartă cu sine aerul nedeslușit al tainelor tărâmurilor înghețate. Copila de zăpadă este un tablou emoționant de iarnă, realizat în tușe delicate de alb, gri și auriu. Frigul permanent răzbate aproape din fiecare filă a cărții devenind astfel o parte integrantă din narațiune, un fel de personaj secundar care te însoțește în cele mai importante momente.

Vraja iernii Helen Dunmore (editura Leda, 2008, traducere Laurenţiu Dulman)

Pe fundalul iernii se desfășoară o poveste de dragoste tulburătoare. Părăsiți de mamă, crescuți de bunicul autoritar, Rob și Cathy își găsesc consolare unul în brațele celuilalt, împărtășind o dragoste frățească bolnăvicioasă. Roman cu tentă gotică, Vraja iernii pare a avea propria lume, abia spre sfârșit fiind specificată perioada reală de timp în care se petrece acțiunea. Întâmplările se desfășoară înaintea primului război mondial, iar familia Quinn se încadrează în tiparul familiilor burgheze: organizează petreceri, jocuri, primesc vizite, etc. Asistăm la un contrast între aparenta normalitate a unei lumi în decădere și umbrele și fantomele care sălășluiesc în sufletul personajelor. Romanul se înscrie și în genul realismului magic care este pregnant mai ales într-un episod de maximă tensiune narativă în care pădurea este descrisă ca și cum ar fi un personaj real. Nu este de mirare că episoadele importante se petrec iarna, anotimpul cel mai întunecat, în concordanță cu starea sufletească a personajelor.

VrajaIernii

Fata cu picioare de sticla_Ali Shaw

Fata cu picioare de sticlă – Ali Shaw (editura Litera, 2010, traducere Smaranda Câmpeanu)

Întâmplările descrise în roman au loc pe tărâmul fictiv al insulei St Hauda’s Land, un ținut mlăștinos, învăluit adeseori într-o ceață densă, un artificiu vizual și stilistic de care autorul se folosește pentru a crea o pendulare continuă între fantastic și real, dar și între prezent și trecut. În mijlocul decorului înghețat sălășluiesc creaturi ireale alături de personaje misterioase, ale căror acțiuni forțează cititorul să împingă granița imaginației spre tărâmul copilăriei, căci elementele ciudate ale acestei narațiuni aduc un pic cu lumea basmelor.

Anchetă în infern – Rodica Ojog-Brașoveanu (editura Nemira, 2015)

Acum doi ani în perioada Crăciunului, când soarele zâmbea frumos iar termometrul arăta 10-15 grade, eu mă delectam cu romanul Rodicăi Ojog-Braşoveanu, Anchetă în infern, a cărui acțiune se petrece în toiul iernii, în mijlocul unui peisaj înzăpezit, străpuns de un ger năprasnic. Nu are sens să intru în detalii în ceea ce privește acțiunea, căci nu vreau să stric surpriza deznodământului, așa că o să fac doar niște observații pe marginea structurii personajelor și a scriiturii. Vă propun un joc de imaginație care să vă poarte la jumătatea anilor ’50, când ecourile războiului încă nu s-au stins, petrecerile acasă sunt încă la modă, iar un grup de oameni este prins din cauza viscolului la Tâncăbeşti. Un weekend intens ce culminează cu asasinatul gazdei, în care atmosfera de afară este în perfect acord cu tensiunea crescândă ce se instalează în casa de provincie.

rodica-ojog-brasoveanu-ancheta-in-infern

doctorjivago_polirom

Doctor Jivago – Boris Pasternak (editura Polirom, 2004, traducere Emil Iordache)

Doctor Jivago este o lectură ce nu poate fi ratată de iubitorii romanului realist rusesc deoarece reunește toate temele specifice genului: dragoste neîmplinită, dramă, ideologii politice și sociale, sagă de familie, degradare morală, etc. Destinul lui Iuri Jivago, personajul principal, şi al Larei stă sub semnul predestinării. Întâlnirea acestora şi regăsirile în momentele cheie ale acțiunii nu sunt întâmplătoare, ci constituie baza relației lor ce se dezvoltă ca o nevoie organică de supraviețuire. Romanul stă sub semnul iernii şi al zăpezilor, peisajul este tipic rusesc şi este parte integrantă din viața protagoniștilor. Senzația frigului de multe ori transpare dincolo de rândurile citite, în special în episoadele din satul Varîkino.

Granitul rece – Stuart MacBride (editura Polirom, 2010, traducere Răzvan Petria)

Granitul rece are toate ingredientele unui thriller de succes și poate fi comparat cu ușurință cu orice episod dintr-un serial polițist actual deoarece urmează îndeaproape tematica acestora. Acțiunea se scurge într-un ritm alert, pe fundalul sumbru al iernii scoțiene, caracterizată de lapoviță, ceață densă și vânt aspru. Un vagabond schizofrenic, un pedofil, un detectiv al cărui trecut îi apasă greu pe conștiință, un jurnalist oportunist și un inspector tipicar dau viață unei povești noir incitante și pline de mister.

granitul rece_polirom

poveste de iarna_mihai zamfir

Poveste de iarnă – Mihai Zamfir (editura Polirom, 2004)

Dragostea ca singur motiv al existenței. Scurgerea zilelor în așteptarea unei întâlniri, revederea cu persoana iubită – o adevărată sărbătoare. Preumblări frenetice pe străzi pustii sau aglomerate cu un singur gând în minte: ea, Adriana, mereu Adriana. Așteptări nervoase când telefonul sună în gol. O viață meschină de funcționar public ce prinde contur odată cu apariția iubitei. O legătură ce durează un singur anotimp, iarna, când timpul e sfâșietor iar atașamentele profunde. Relația dintre cei doi se termină la fel de repede precum începe, iar viața lui Stere își reia cursul banal, căsuța de lângă parcul Icoanei transformându-se într-un vis îndepărtat. Bucureștiul și zăpada nu mai funcționează ca un tovarăș de bucurie, ci unul de suferință.

Un gest de iubire – James Meek (editura Humanitas, 2013, traducere de Fraga Cusin)

Întâmplările acestui roman se succed într-un ritm amețitor, pe fundalul pădurilor siberiene, și par cumva desprinse din niște vechi scrieri ce dezvăluie obiceiuri barbare demult apuse. Pe de o parte îl avem pe Samarin, intelectualul hipnotizat de noile convingeri politice în numele cărora comite cele mai atroce crime și pe Balașov, tipul care își abandonează familia pentru a intra în secta castraților, iar, pe de altă parte, mica comunitate din Siberia ce este guvenată de învățăturile unui bătrân șaman. Anna Petrovna, singura femeie descrisă în detaliu în acest roman populat de o comunitate aproape exclusiv masculină, pendulează între aceste două lumi diferite.

O carte cu accente dostoievskiene, sub penelul unui scriitor englez.

un-gest-de-iubire-editia-2013_1_fullsize

 

3 Răspunsuri

  1. Superb evantai de lecturi hibernale! si din genuri diferite! doar pe Pasternack l-am citit cu multi,multi ani in urma. Cu adevarat, iarna chiar este un personaj in toate.

  2. „Aripi de zapada” de C. Chirita – am citit-o cand eram adolescenta odata cu toata seria „Ciresarii” care mi-a placut mult, atunci.
    Mai demult, in copilarie, „Craiasa zapezii” de H.C. Andersen. Tot de el, „Fetita cu chibrituri” – personajul chiar moare inghetat. In rest, am in minte doar carti in care iarna apare doar episodic, din cartile scrise de Mo Yan, citite mai recent. Oricum, recomandarile tale sunt grozave si iti multumesc!

Lasă un comentariu

Filtru Spam