Moştenirea Matildei Turpin

Moştenirea Matildei Turpin este romanul cu care scriitorul cantabric Álvaro Pombo a câștigat în anul 2006 Premiul Planeta, cea mai relevantă distincție din lumea literară a limbii spaniole, ce se acordă anual începând cu 1952, pe data de 15 octombrie, cu ocazia sărbătoririi Sfintei Tereza din Avila. Poate că această competiție nu este atât de cunoscută precum Man Booker Prize, și nici nu iscă atâtea discuții și controverse, dar, este echivalentul acesteia în materie de literatură hispanică și merită cu siguranță urmărită.

Moştenirea Matildei Turpin este cu siguranță o lectură surprinzătoare. Nefiind neapărat familiarizată cu specificul autorilor spanioli (îmi vine în minte doar două cărți citite – Încăperi  ferecate de Care Santos și Conacul din Ulloa de Emilia Pardo Bazán) trăiam cumva cu impresia că împrumută puțin din intensitatea și pasiunea prozei sud-americane, dar, cel puțin aici, nu a fost cazul. Volumul de față este un amestec de ficțiune și filosofie, povestea familiei Campos-Turpin, care încearcă să revină la normalitate după moartea soției și mamei, Matilda Turpin. Normalitatea însă e un concept cu mult diferit față de ce ne-am aștepta, iar scriitorul trasează toate aceste mici curiozități domestice în tușe precise și detaliate.

Álvaro Pombo ar fi putut să urmeze același tipar de identificare a etapelor suferinței și acceptării pierderii celui drag precum o face Joan Didion în Anul gândirii magice, dar, în schimb, el alege să analizeze durerea personajelor în funcție de cum se reflectă fiecare în ochii celorlalți. Asistăm astfel la un joc mocnit de gânduri ascunse și sentimente refulate, ce tulbură liniștea aparentă de la Asubio (în traducere, adăpost), conacul unde Juan Campos se retrage după moartea Matildei. Peisajul cu accente sălbatice, casa singuratică în bătaia vuietului Mării Cantabrice, constituie scena pe care se desfășoară mare parte din acțiune, întreruptă pe alocuri de rememorări din trecut, când familia locuia la Madrid.

Juan este profesorul universitar îngâmfat, mulțumit de sine, dispus să exploreze pierderea soției doar în plan meditativ și filosofic, preferând să se îmbrace în mantia consolărilor oferite de cei din jurul său, fără însă a resimți vreo suferință în plan emoțional. Doliul său nu este decât o prelungire a relației cordiale pe care a întreținut-o cu Matilda pe durata mariajului:

Relația dintre cei doi nu a fost banală, niciodată nu a fost așa, nici la început nici la sfârșit. Pentru că de la bun început, de la primele momente de reciprocă înflăcărare fizică, au hotărât să adopte metoda rilkeană potrivit căreia căsătoria înseamnă două singurătăți care își acordă una alteia respect și considerație.

[S] Dispariția soției este pentru Juan un bun prilej să-și recapete statutul de cap al familiei, titlu pierdut cu ani în urmă, prin decizia acesteia de a prelua afacerile londoneze al tatălui său. Dar, reinstaurarea patriarhatului se dovedește a fi imposibilă, căci, propriii copii sunt captivi în trecutul matriarhal, iar Matilda strălucește și mai puternic prin absență. Așadar, Juan se refugiază în brațele nurorii sale Angélica, a cărei adulație infantilă funcționează pentru el ca un stimulent erotic și intelectual.

Cât timp a trăit Matilda, Juan a considerat că soția lui își stăpânea nu doar propria ei viață, ci avea sub control și viețile lui Juan și ale copiilor lor.

Cât de mult îți poate influența un om propriul destin? Foarte mult, dacă analizăm cvartetul neobișnuit format din Juan, Matilda și cuplul domestic Antonio-Emilia. Prieteni și servitori deopotrivă, Antonio și Emilia își dedică întreaga viață fericirii angajatorilor, uitând de propriile dorințe și planuri personale. Conviețuirea celor două cupluri este un amestec ciudat de prietenie, respect, supunere și revoltă spre final când, după moartea Matildei, își dau seama că proiectul lor conjugal nu mai are sens. Antonio a avut pe rând rolul de preceptor și figură paternă pentru copii, pentru ca apoi să devină secretarul personal al lui Juan, cât și companionul și publicul său dedicat pentru conversațiile sau monologurile filosofice zilnice. Relația dintre cele două femei este formală, prăfuită, supusă unei rigidități și unei corectitudini enervante, ce nu trădează nicio emoție vizibilă. Și, totuși, puterea obișnuinței și relația de interdependență față de Matilda, reprezintă decăderea spirituală a Emiliei. În ceea ce-l privește pe Antonio, el își pierde treptat respectul pentru Juan când reușește să înțeleagă lipsa acestuia de empatie și egoismul feroce în care se scaldă.

Familia Campos-Turpin adăpostește multe animozități. Cei trei copii, deveniți adulți, Andreea, Jacobo și Fernando, se simt legați doar prin amintirea comună a mamei, dar, pe măsură ce aceasta amenință să se dilueze, se reunesc la conacul din Lobreña. Este, bineînțeles, o încercare eșuată de reclădire a unei relații care nu a existat niciodată. Preocupați mereu de propriile vieți, Matilda și Juan nu s-au îngrijit niciodată de educația și creșterea copiilor, semănând astfel germenii unei legături firave și disfuncționale între membrii familiei.

Boala nu i-a unit între ei pe membrii familiei Campos, mai degrabă i-a izolat pe fiecare în gândurile lui când energia maternă, care chiar și de la distanță îi unea, s-a prăbușit, fiind înlocuită de boală.

[…] Nu se iubeau și nici pe copiii lor nu-i iubeau. Erau cu toții, copiii și părinții în afara jocului, legați în mod accidental între ei printr-un plan de viață lipsit de semnificație.

Proza lui Álvaro Pombo nu este nici cursivă, nici ușoară. Scris într-un limbaj elevat, influențat probabil de studiile în artă și filosofie ale autorului, presărat cu nenumărate trimiteri la literatura spaniolă, Moştenirea Matildei Turpin este un roman de familie, a cărui dinamică este exploatată prin intermediul reflecțiilor interioare. Vocea narativă analizează în același timp trăirile mai multor personaje în legătură cu un anumit episod, trecând cu ușurință de la un registru la altul. Deși acțiunea se desfășoară cu încetinitorul, iar atmosfera generală este una sumbră, valoarea acestei cărți este dată de introspecțiile cu privire la viață și moarte.   

Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe vellant.ro, elefant.ro, sau libris.ro.