Casa de pe colină

postat în: Realist | 0

casa-de-pe-colina-carlos-oliveira

Autor: Carlos de Oliveira

Anul apariției: 1966

Editura: Editura pentru Literatură Universală

ISBN: 9725620321

Număr pagini: 139

Publicat în 1943, în plin război mondial, la intersecția dintre vechi și nou, romanul Casa de pe colină al scriitorului portughez Carlos de Oliveira se încadrează în genul neorealismului de influență italiană ce portretizează scene cotidiene din viața oamenilor și transformările survenite la nivel psihologic în urma noului val de schimbări sociale și tehnologice. Descrierile dulcege și oarecum bucolice din primele pagini creează cadrul larg în care se va desfășura acțiunea acestui text de mici dimensiuni:

Întâlnești în bărăgan cătune pustii, uitate printre pădurici de pini, la capătul pământului. Trăiesc în ele oameni care seamănă și culeg, când vara cruță spicele și iarna nu aduce cu ea ploaie și noroi. Căci atunci, în locurile acestea sărmane, vezi doar crengi răsucite, râpe, singurătate.

Iazul se umflase cu un metru peste nivelul obișnuit și se repezea în cocioabele din Corrocovo. Asta era Corrocovo: vizuini fără lumină, devastate de furtună; copii aproape morți de frig; miriști inundate; cerul atât de coborât, că părea prin în crengile pinilor; ploaie, tot mai multă ploaie.

Țesătura narativă nu este inovativă și nici foarte profundă, dar aduce în prim plan trăiri intense ale unor oameni înrădăcinați în credințe și obiceiuri străvechi, printr-o abordare feerică și candidă ce constituie atracția și farmecul acestei lecturi. În satul Corrocovo, locuitorii își duc traiul în funcție de capriciile naturii și de conacul familiei Paulo, care domină regiunea de secole întregi. Muncile agricole, culesul viei, sărbătorile religioase și târgurile săptămânale, reprezintă universul acestei mici comunități închise pentru care progresul este la începutul romanului doar o noțiune abstractă: Și, în ritmul acestei activități domoale și străvechi, anii trecură pe deasupra satului Corrocovo.

La conac, ravagiile timpului se resimt în toate ungherele fizice și emoționale: în degradarea casei, în dispariția familiei ce își pune speranța în ultimul vlăstar al neamului – tânărul Horácio, în refuzul lui Mariano Paulo de a folosi noile tehnologii și în productivitatea scăzută a fermei ce nu mai poate concura cu prețurile mai mici impuse de comercianții din localitățile învecinate. Atmosfera veselă de odinioară răsună prin prisma amintirilor ce se revarsă peste pădurile de pin, peste dealurile nisipoase sau din adâncurile iazului. Din punct de vedere stilistic, există o armonie a cuvintelor și o muzicalitate a frazelor ce întrețin ambientul de decadență rurală. 

Ciclicitatea anotimpurilor este singurul reper temporal concret pe care autorul ni-l oferă, subliniind și mai mult ideea de comunitate arhaică, în care lucrurile se fac după rânduieli vechi de când lumea. În ciuda sărăciei și a situației precare de viață, țăranii ce lucrează la conac nu îndrăznesc să rupă obiceiurile și să se răscoale, căci stima și respectul către stăpân sunt adânc impregnate în conștiința acestora. Sunt detalii precum aparițiile ciudate ale unui bătrân cu o barbă lungă – care a fost zărit sfâșiind iepuri cu dinții, sau descoperirea unui cufăr cu galbeni din vremea lui Napoleon ce te fac să te gândești că sătenii din Corrocovo nu sunt pregătiți pentru civilizația modernă, și, totuși, timpul nu așteaptă pe nimeni.

Casa de pe colină este un roman în miniatură, dar care reușește să surprindă din plin spiritul unei epoci de tranziție de la lumea rurală la cea urbană, de la feudalism la socialism. O lectură alertă și emoționantă despre povara amintirilor, nemărginirea vremurilor și melancolia dispariției conacelor de odinioară.

 

Puteți cumpăra cartea la un preț bun de pe Anticariat Plus.

Lasă un comentariu

Filtru Spam