Copila de zăpadă

Amu cică era odată în ținuturile îndepărtate din Alaska un cuplu în vârstă care nu avea copii. Într-o zi, ca să-şi aline bătrânețea şi mâhnirea, au făcut un om de zăpadă cu chip de om şi de atunci nu au mai fost singuri. Cam aşa ar putea fi rezumat în câteva cuvinte Copila de zăpadă, romanul de debut al scriitoarei americane Eowyn Ivey, ce surprinde prin intermediul unui limbaj poetic delicat şi unui decor de iarnă superb, frânturi de viaţă ale unor personaje la marginea realismului magic.

Izolarea cabanei în care trăiesc cei doi bătrâni – Mabel şi Jack -, asprimea pământului şi gerul pătrunzător creează o atmosferă răvășitoare de basm, străpunsă doar pe alocuri de realitatea temporală. Frumusețea sfâșietoare a naturii se oglindește în zbuciumul interior al celor doi, veniţi în Alaska în căutarea unui nou început, departe de trecutul apăsător. Înstrăinarea cuplului şi îndepărtarea emoțională sunt resimțite cel mai tare de Mabel care, inițial, se simte pierdută în sălbăticia locului. Refacerea relației se petrece treptat, la adăpostul traiului chibzuit și al speranțelor pentru o recoltă bogată. Printr-o joacă inocentă de copii, clădind un om de zăpadă, Jack și Mabel trăiesc clipe adevărate de bucurie la care nu mai visau de multă vreme.

Apariția misterioasă a Fainei, copila de aproximativ 10-12 ani, coincide cu prima zăpadă a sezonului și poartă cu sine aerul nedeslușit al tainelor tărâmurilor înghețate. Fire romantică, cu înclinații artistice și spre visare, Mabel își lasă imaginația să alunece în copilărie, când tatăl său îi citea un basm rusesc, Snegurocika, un fel de Crăiasa a Zăpezii, ce spune povestea unei fete care se topește sub puterea dragostei. Senzația de realism magic rămâne pregnantă pe tot parcursul romanului, căci întâmplările ce înconjoară vizitele Fainei sunt pline de subînțelesuri ascunse:

Copila de zăpadă este un tablou emoționant de iarnă, realizat în tușe delicate de alb, gri și auriu. Frigul permanent răzbate aproape din fiecare filă a cărții devenind astfel o parte integrantă din narațiune, un fel de personaj secundar care te însoțește în cele mai importante momente. În acest sens, amintesc de momentul patinării pe lacul înghețat, sub lumina lunii, o închegare deplină a naturii cu un portret perfect de familie, în ciuda amestecului de inocență și ferocitate ce o caracterizează pe Faina:

Dar, imagistica bine conturată nu se oprește doar la peisajele detaliate ale Alaskăi, ci este întregită prin descrierile minuțioase ale bucatelor felurite ce se servesc în micuța cabană: plăcinte de tot felul, dulcețuri din fructe de pădure, carne uscată de ren sau urs, pește afumat, biscuiți tari, toate stropite din belșug cu ceai. Mesele aproape că seamănă cu niște ospețe demne de personajele lui Rabelais.

Jack și Mabel nu au neapărat personalități complexe, deși pe alocuri există încercări de analiză psihologică a rupturii survenite în relația lor, așa că, frumusețea acestui text trebuie căutată în delicatețea frazelor, în magia cuvintelor, în cadrele feerice și în infuzia de sentimente ce se desprinde din fiecare episod.

În Copila de zăpadă, Eowyn Ivey îmbină cu măiestrie elemente de basm cu scene dramatice din viața aspră din Alaska anilor 1920, într-o carte ce redă însingurarea în cuplu, prietenia necondiționată, fericirea arzătoare și domoală, sălbăticia pământului, dar și o poveste de dragoste fermecătoare, ce îți merge direct la suflet.   

Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe elefant.ro sau de pe libris.ro.