Jurnalul ascuns

Ce poate fi mai ispititor pentru un cititor pasionat de documente vechi, scrisori, jurnale, caiete îngălbenite de vreme, etc. decât un roman intitulat Jurnalul ascuns? Mai nimic, mai ales când te afli în aeroport şi aștepți să te îmbarci într-o nouă aventură, şi la propriu şi la figurat. Am început să citesc convinsă că voi avea multe enigme de dezlegat şi mistere de desluşit. Aşteptările nu mi-au fost înşelate, poate doar pe alocuri suspansul s-a prelungit cam mult pentru gustul meu, iar finalul m-a dezamăgit un pic. Dar, să luăm lucrurile pe rând.

Titlul original în engleză este The Secret Scripture, scriptura fiind o scriere sacră a unei religii, un document vechi de sute de ani. Asemenea unei scripturi, jurnalul lui Roseanne McNulty, care stă la baza acestui roman, este confesiunea unei centenare în pragul morţii, o relatare inedită a unei epoci patriarhale, de puterea bisericii şi de conflictele dintre poliția imperială și IRA.

Observ din ce în ce mai mult că scriitorii contemporani (ex: Kate Morton, Care Santos, Paul Auster, etc) se folosesc de tehnica mai multor voci narative pentru a oferi cititorului posibilitatea de a analiza faptele din mai multe perspective, iar lucrul acesta nu poate decât să ma bucure. În cazul de faţă, în Jurnalul ascuns, mărturia lui Roseanne McNulty se împleteşte cu cea a doctorului Greene, dar, există momente în parcursul naraţiunii când m-am îndoit că aceste povestiri aparent diferite pot contura împreună intriga romanului. Pe alocuri, descrierile legate de soţia doctorului Green nu aduc nicio valoare acţiunii centrale si ar trebui înlăturate, mai ales că întrerup mărturia lui Roseanne în momente cheie.

Roseanne McNulty este închisă într-un ospiciu şi-şi aşterne amintirile din tinereţe într-un jurnal care speră să fie citit după moartea sa. Întâmplările care conduc la instituționalizarea ei pe viață sunt legate de condiția religioasă, presbiterianismul nefiind privit cu ochi buni într-o țară dominant catolică, de trecutul politic incert al tatălui său, de instabilitatea psihică a propriei mame, dar, mai ales, de mașinațiile părintelui Gaunt în așa-zisa încercare de a-i salva sufletul.

Momentele de fericire din viața lui Roseanne sunt puține și toate sunt legate de relațiile masculine, care se dovedesc a fi deopotrivă și sursa intrigilor țesute în jurul său. Atât tatăl său, soțul – Tom McNulty, cât și cumnatul acesteia, Eneas (care la fel ca eroul Eneidei dispare fără urmă), o părăsesc pe rând, lasând-o în voia sorții și la mila părintelui Gaunt. 

Deznodământul se contureză în ultimele pagini și este surprinzător, dar tipic hollywoodian. Mă aşteptam la un final cu totul diferit pe măsură ce citeam, dar, cu toate acestea, Jurnalul ascuns rămâne o lectură plăcută și incitantă. Anul acesta au început și filmările la o ecranizare cu Rooney Mara și Vanessa Redgrave și nu pot decât să sper că filmul va reda îndeaproape atât personajele cât şi acţiunea romanului.

Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe libhumanitas.ro sau cărturești.ro.