Provizorat

postat în: Dragoste, Modern, Politic | 0

 

 

 

Autor: Gabriela Adameşteanu

Anul apariției: 2010

Editura: Polirom

ISBN: 978-973-46-1702-9

Număr pagini: 448

Cei familiarizaţi cu proza Gabrielei Adameşteanu o vor recunoaşte în acest roman pe Letiţia Branea, personajul principal din Drumul egal al fiecărei zile, adolescenta devenită femeie. Provizorat este un roman de factură politico-socială ce încearcă să recreeze atmosfera Bucureștiului din perioada interbelică până în epoca comunistă a anilor 60-70, dar, este şi o confesiune sentimentală, aşa cum autoarea deja ne-a obişnuit. Cu o ușoară tentă de stream of consciousness, narațiunea pendulează între trecutul familiilor Branea și Olaru și povestirea Letiției din prezent.

Destinul celor două familii se întrepătrunde fără ca Sorin și Letiția, protagoniștii romanului, să fie conştienţi. Parcursul celor doi este destul de asemănător: provin din familii bune – ceea ce îi face să aibă pete la dosar, au beneficiat de o educație solidă, ambii încearcă să își facă o carieră ascunzând trecutul, motiv pentru care legătura lor amoroasă este oarecum firească. Letiţia se simte prinsă în căsătoria cu Petru Aron şi descoperă în Sorin un confident, un punct de sprijin în această lume a aparenţelor şi mişculaţiilor politice.

Întâlnirile amoroase se desfășoară după tipare binecunoscute: amanții au mereu conversații intelectuale, fumează, beau și mănâncă sandvișuri după sex. Relația lor funcționează și ca o fereastră pe care cititorul o deschide pentru a afla cancanuri comuniste, consumate în momentele mondene precum onomastici, cafeaua de dimineață, pauza de țigară, sau vizitele la colegi. “Clădirea”, cum este numită generic Casa Scânteii, colcăie de aventuri sordide, totul se bazează pe pile și relații.

Atmosfera epocii interbelicii este redată prin transpunerea farmecului seratelor, al ceaiurilor și dezbaterilor politice din tinereţea familiilor Branea şi Olaru. Nostalgia trecutului este resimţită diferit. Observăm că unele personaje reușesc să se adapteze noului regim. Nelly, mama lui Sorin, se integrează destul de ușor. Din tânăra elegantă și cochetă devine profesoară de matematică într-un orășel de provincie și face tot posibilul pentru a șterge trecutul fiului său adoptiv.

Acțiunea se profilează pe o continuă stare de așteptare, aşa cum este dealtfel prefigurat din titlu. Dacă în anii de după instalarea regimului cei mai în vârstă sperau la venirea americanilor, așa și fiecare personaj din prezentul comunist așteaptă ceva. Letiția pendulează între întâlnirile cu Sorin și căsnicia nefericită cu Petru Aron, profesor universitar care la rândul lui își așteaptă aprobarea tezei de doctorat, Sorin se zbate să urce pe scara ierarhică la muncă prin legătura cu Dorina, unchiul Biță al Letiției așteaptă acordarea vizei pentru a pleca în străinătate, șamd. Se pare că toate personajele au un destin frânt, greu de îndeplinit.

Provizorat este un roman ce îți rămâne în minte mai ales prin povestea Letiției, o tânără ce nu se regăsește nici în rolul de soție, nici de amantă sau de jurnalistă. Trăiește într-o lume proprie, oarbă la realitatea comunistă. Singura ei ancoră în realitatea este teama de o sarcină nedorită, teamă care în final o ajunge din urmă. Romanul se încheie cu imaginea Letiției gravidă, despărțită de Sorin, așteptând autobuzul care speră să o zgâlțâie îndeajuns încât să îi provoace un avort. Cine ştie, poate autoarea ne pregăteşte o continuare şi vom vedea o Letiţie matură şi mai sigură pe ea. Eu cel puţin asta mi-aş dori.

Lasă un comentariu