Cum se educă fetele în Boemia

Michal Viewegh este al şaselea autor ceh pe care îl citesc după Jaroslav Hašek, Kafka, Karl Josef Bones, Milan Kundera şi Jiří Marek. Mi-am dorit să parcurg volumul Cum se educă fetele în Boemia pentru că se anunţa a fi un roman de dragoste în context modern şi pentru că literatura cehă nu m-a dezamăgit niciodată, fiind un amalgam interesant de scrieri obscure, mistice, romantice, filosofice sau umoristice, pe teme ce variază de la opresiunea istorică la satira societății.

Deşi este un roman scurt ca număr de pagini, structura narativă este foarte densă şi inedită. Capitolele sunt împărţite în paragrafe numerotate (de la 1-10) şi ai senzaţia că autorul expune o teză, fiecare paragraf reprezentând un nou argument în demonstrarea ideilor expuse. Persoana întâi narativă se adresează în mod direct cititorului, ca un actor pe scenă în faţa publicului, iar prezenţa numeroaselor elemente autobiografice (opere publicate, critici primite, joburi, etc.) sporeşte şi mai mult senzaţia de relaţionare autor-cititor. Un element inovator al scriiturii acestui roman îl constituie inserţia unei povestiri apărute în Playboy, cât şi abundenţa de citate din diverşi autori, presărată pe alocuri cu aluzii sau referinţe directe la oameni de litere, conturându-se astfel ca o lecţie deschisă sau un dicţionar ambulant de personalităţi marcante din spaţiul cultural ceh. Mai mult, această dispunere uşor haotică a textului creează impresia de jurnal personal unde autorul pare să fi notat în grabă nişte idei pe măsură ce se simţea inspirat. Este fără doar şi poate un roman al intertextualităţii, după cum scriitorul însuşi recunoaşte atunci când îl citează pe Roland Barthes:

Nu există, niciodată, nimic cu adevărat original. Trăim într-o enormă lume a schimburilor şi a intertextualităţii. Ideile circulă, la fel ca şi limba. Singurul lucru pe care-l putem face este să le combinăm, şi trebuie să ne obişnuim cu asta. Dar nicio idee nu reprezintă, propriu-zis, o creaţie nouă: ea este deja prezentă aici, ca element al unei pieţe ample, în cadrul unei economii complexe. Ideile circulă; şi numai atunci când vine momentul potrivit le oprim din mers, le comparăm, apoi are loc un proces asemănător montajului de film – şi astfel apare opera artistică.

Oskar, personajul principal al acestui roman, este profesor de limba cehă la o şcoală generală din Praga iar acţiunea se petrece la începutul anilor ’90, la scurt timp după căderea comunismului în urma Revoluției de catifea. Schimbarea mentalităţii şi prefacerile economice sunt surprinse în paginele cărţii prin referinţele la imaginile devenite deja reprezentative pentru acele vremuri: apariţia produselor Colgate-Palmolive, a revistelor Bravo şi Playboy, a lanţului de fast-food McDonalds, şamd. De asemenea, descrierea mediului academic cu dinamica cancelariei şi a relaţiilor intercolegiale surprinde începutul trecerii de la un sistem educaţional comunist (la şcoală se cresc nutrii, există trei sere de legume, elevii se descalţă de pantofi la intrarea în sălile de curs) la unul post-revoluţionar, în care elevii au profesori americani de engleză, iar tânara Svetlana Trakarova încearcă introducerea de ore de educaţie sexuală, în ciuda opoziţiei altor colegi tradiţionalişti precum Chvatalova-Sukova, care insistă cu păstrarea vechilor obiceiuri (mersul la spectacole de muzică clasică).

Pe acest fundal post-comunist, primii ani ai libertăţii de expresie se manifestă tumultos în inima şi sufletul eroinei noastre Beáta, tânara studentă pe care Oskar este angajat să o mediteze în creative writing, ca formă de terapie împotriva depresiei. Jocul seducţiei începe inocent, prin ignorarea totală a profesorului meditator, om însurat şi cu copil, dar, se conturează uşor-uşor printr-o serie încurcată de capricii şi mofturi ale acestei tinere răsfăţate. Descrierea relaţiei este destul de umoristică, iar tragismul acestui roman, deşi anticipat, nu reuşeşte să arunce o umbră de dramatism asupra scrierii. Sfârşitul între cei doi se produce „rapid şi neaşteptat, precum încheierea unui joc de canastă”, Beáta începând imediat o nouă relaţie cu Steve, profesorul de engleză şi mai apoi cu ecologistul Jakub, în încercarea de a trece peste angoasa vârstei.

Titlul este ironic, fiind o aluzie satirică asupra modului în care noii îmbogăţiţi îşi educă copiii: superficial, de la distanţă, compensând atenţia sufletească cu atenţia materială (numele Král, tatăl Beátei, înseamnă rege în limba cehă).

Cum se educă fetele în Boemia este un roman contemporan ce tratează teme complexe precum depresia, condiţia scriitorului, cât şi schimbările în societatea pragheză post-comunistă, sub forma unui tratat de postmodernism, printr-o combinaţie inovatoare de stiluri. Aş spune că merită citit măcar pe post de experiment literar.

Mulţumesc mult Cyberculture pentru cartea oferită!

Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe elefant.ro, libris.ro sau cărturești.ro.