Timpul iubirilor perfecte

tn1_timpul_iubirilor_perfecte_-_tiago_rebelo

Autor: Tiago Rebelo

Anul apariției: 2013

Editura: Allfa

ISBN: 978-973-724-422-2

Număr pagini: 488

Un titlu promițător, o poveste de dragoste imposibilă pe fundalul exotic al pământului african, parfum de sfârșit de secol XIX caracterizat de lupte coloniale, toate acestea sunt ingredientele romanului Timpul iubirilor perfecte, un roman bine închegat, dar care se dovedește a fi lipsit de substanță.

Autorul contemporan portughez Tiago Rebelo pornește în construirea personajului principal masculin de la memoriile strămoșului său, locotenentul Carlos Montanha, pe marginea cărora imaginează o aventură de epocă romantică în care valori precum patrie, loialitate, integritate și tărie de caracter primează chiar și în fața iubirii.  

Firul principal și intriga acestui roman se încheagă încă din primele pagini, când asistăm la întâlnirea dintre fiica colonelului Henrique de Carvalho, Leonor, și locotenentul Carlos Montanha, pe vasul ce avea să-i ducă în colonia Angola. Povestea lor de dragoste se conturează din primele conversaţii iar încercările îndrăgostiților de a lupta cu lumea potrivnică și cu propriile caractere orgolioase se aseamănă foarte mult cu cea a eroilor din Mândrie și prejudecatăElizabeth Bennet și Mr. Darcy, doar că Leonorei îi lipsesc anumite virtuți specifice clasei sale și epocii în care trăiește, fiind influențată mai degrabă de lecturi considerate scandaloase la acea vreme, precum Madame Bovary. Leonor trăiește departe de realitatea politică a războaielor și a răzvrătirilor triburilor indigene, motiv pentru care nu înțelege anumite purtări ale lui Carlos și consideră că o tratează ca pe un accesoriu, nu ca pe un egal în opinii. La rândul său Carlos este măcinat de chestiunea onoarei și nu permite amestecul problemelor personale cu cele ale datoriei. Tânărul cuplu se află într-o stare permanentă de așteptare pentru a fi împreună, cu excepția unor câteva luni în Luanda, oraș ce este prezentat cu destul farmec, cu mult diferit față de realitatea pe care am întâlnit-o eu în călătoriile mele. O explicație în acest sens ne-o oferă chiar Carlos, într-una din meditațiile sale: “Africa este locul cel mai copleșitor de pe pământ, un loc de care te îndrăgosteai iremediabil. Era ferm convins că, odată obișnuit cu nemărginirea acelui teritoriu incredibil, nimeni nu mai putea fi fericit pe continentul european, unde totul era mărunt și meschin. Libertate. Asta era! Africa îți înspira libertate.”

Timpul iubirilor perfecte abordează tema războaielor portugheze din perspectiva tânărului locotenent, poreclit de indigeni Muxabata (războinic), care, potrivit orgoliului specific lusitan, își dorește foarte mult să fie consemnat în istorie. Tematica colonialismului este tratată superficial, pe alocuri vorbindu-se despre condiția prizonierilor din închisori sau despre prejudecățile rasiale (ex. mulatrul António simte deopotrivă atracție și repulsie față de negresa Benvinda). Destul de bine conturate sunt însă tema feminismului și a prejudecăților de rang. Spre deosebire de Maria Luisa (mama sa), Leonor, deși conștientă de rolul limitat al femeilor îmbrățișează acest statut, nu este o eroină tipică acelei epoci, ea încălcând de multe ori autoritatea tatălui pentru că perspectiva unei vieți serbede de familie în care propria mamă era cufundată nu o încânta deloc.

Vocea omniscientă a naratorului îți răpește de multe ori din bucuria și surpriza cititului deoarece în majoritatea capitolelor anticipează întâmplările viitoare (ex: “Urma să aibă nevoie de multă hotărâre pentru a învinge obstacolele”; “Leonor avea să fie nevoită să își ia în mâini propriul destin”, etc.)

În mod surprinzător nu este o poveste cu happy ending, deși pe tot parcursul romanului există indicii în acest sens. [S] Autorul alege să schimbe sfârșitul previzibil și Leonor moare, scena fiind descrisă cu multă duioșie, inserând chiar în acest tablou un element de mistificare a morții prin apariția unei păsări mici, colorată, sub forma sufletului ce se înalță la cer.

Iubitorii de povești clasice de dragoste, în care îndrăgostiții se luptă cu refuzul părinților, trec prin numeroase încercări pentru a putea fi împreună, au parte de întâlniri secrete, sărutări furișate, scrisori de dragoste, gelozii, intervenții dramatice și intrigi politice, pe fundalul răzvrătirilor din teritoriul sălbatic al Angolei, vor fi încântați de acest roman. Pe de altă parte, acest caracter siropos va fi cu greu digerat de ceilalți cititori.

5 Răspunsuri

  1. Avatar

    Mă omoară cărțile care au titluri clișeice și comerciale și care chiar se vor luate în serios.

    • Avatar

      Nu aveam prea mari aşteptări de la cartea asta, am cumpărat-o acum vreo 2 ani mai mult din dorinţa de a descoperi şi alţi scriitori portughezi. Titlul e cam forţat.

  2. Avatar

    Nu am citit nimic din colectia asta, dar pare prea siropoasa cartea, inca din titlu, desi m-ar tenta datorita contextului istoric. O sugestie – incearca sa instalezi abonare la blog prin email si abonare la comentarii.

Lasă un comentariu

Filtru Spam