Women’s Prize for Fiction este un premiu literar ce se acordă anual pentru cel mai bun roman publicat de o scriitoare în limba engleză, indiferent de naţionalitate. Ideea organizării acestei competiţii a apărut prima dată în 1992, când, în urma unor discuţii despre nominalizaţii la Man Booker Prize din 1991, s-a constatat că nicio femeie nu fusese inclusă, şi, la aceea vreme, doar 10% din autorii propuşi pe listele scurte erau de sex feminin. Planul s-a concretizat în 1995 când, alături de sponsorul Orange, Helen Dunmore a fost prima câştigătoare a competiţiei, cu romanul Vraja iernii. Premiul a început să fie cunoscut sub denumirea de Orange Prize for Fiction, dar, din 2014, promovarea este asigurată de firma de băuturi alcoolice Bailey’s, ce a dus la redenumirea premiului în Baileys Women’s Prize for Fiction. Indiferent de nume sau sponsor, important este că există un asemenea concurs care să celebreze creativitatea şi contribuţia femeilor în literatură. Denumirea actuală mi se pare oarecum amuzantă şi recunosc că, atunci când am văzut lista nominalizaţilor, habar nu aveam despre ce premiu e vorba şi eram convinsă că numele s-a născut în urma unei nopţi de beţie sau poate a unei lipse acute de inspiraţie. Acum că am aflat cum stau lucrurile, vă invit să urmăriţi lista câştigătoarelor din anii precedenţi şi să îmi spuneţi şi voi ce romane aţi citit/intenţionaţi să citiţi.
| 1996 | Helen Dunmore – A Spell of Winter |
| 1997 | Anne Michaels – Fugitive Pieces |
| 1998 | Carol Shields – Larry’s Party |
| 1999 | Suzanne Berne – A Crime in the Neighborhood |
| 2000 | Linda Grant – When I Lived in Modern Times |
| 2001 | Kate Grenville – The Idea of Perfection |
| 2002 | Ann Patchett – Bel Canto |
| 2003 | Valerie Martin – Property |
| 2004 | Andrea Levy – Small Island |
| 2005 | Lionel Shriver – We Need to Talk About Kevin |
| 2006 | Zadie Smith – On Beauty |
| 2007 | Chimamanda Ngozi Adichie – Half of a Yellow Sun |
| 2008 | Rose Tremain – The Road Home |
| 2009 | Marilynne Robinson – Home |
| 2010 | Barbara Kingsolver – The Lacuna |
| 2011 | Téa Obreht – The Tiger’s Wife |
| 2012 | Madeline Miller – The Song of Achilles |
| 2013 | A. M. Homes – May We Be Forgiven |
| 2014 | Eimear McBride – A Girl Is a Half-formed Thing |
| 2015 | Ali Smith – How to Be Both |
Anul acesta, “bătălia” se dă între scriitoare de origine americană, irlandeză şi britanică. Câştigătoarea va fi desemnată pe 8 iunie.
4 Răspunsuri
Moga Antoaneta
Am citit prin 2010 o carte de Linda Grant, nu este cea premiată, se cheama ”Rochia cea nouă”. Tot cam atunci citit in serie de Rose Treiman ”Drumul spre casă” – chiar cartea premiată și ”Muzică și tăcere”. chiar și după atata timp, impresia rămasă este una bună, amândouă au o scriitura bogată în nuanțe, narațiune complexă, un stil elegant. pentru detalii am plasat și linkurile (nu am casuța de serch la blog) , poate dorești să vezi detalii (și ca să vezi că nu mă laud – glumesc!)
http://wife.mihaimoga.com/?p=134
http://wife.mihaimoga.com/?p=83
http://wife.mihaimoga.com/?p=77
Dana Dumitru
Mulţumesc pentru linkuri, par foarte interesante cărţile citite de tine. Observ că în colecţia Leda au apărut majoritatea cărţilor premiate cu Women’s Prize. O să urmăresc sî văd ce titluri mai pot găsi.
Silvia
‘A Little Life’ este foarte addctive; desi nu are un stil literar, povestea este speciala, desi cam (prea) trista. Zadie Smith e pe lista de to-read.
Daniel N
Bună! Articolul acesta este unul dintre preferatele mele de luna aceasta.
Mulţumesc şi îţi doresc o zi bună!