Autor: Adina Nanu
Anul apariției: 2014
Editura: Unarte
ISBN: 9786067200058
Număr pagini: 256
Călătorie în jurul casei mele este o minunată carte-album pe care am primit-o acum vreo lună şi jumătate. Ardeam de nerăbdare să o parcurg din primul moment când am început să o răsfoiesc, dar “alte obligaţii” m-au determinat să mai amân puţin întâlnirea cu doamna Adina Nanu. Aşa cum îi spuneam Emei pe blogul său, mi-am dorit să câştig acest volum pentru că nu am mai citit din anii copilăriei o carte atât de frumos ilustrată. Chiar dacă imaginaţia îşi are rolul său în procesul lecturii, nimic nu se compară cu surpriza descoperirii desenelor imaginate, proiectate chiar acolo, la o pagină distanţă. Mai mult, tematică părea să aducă puţin cu Acasă de Mihai Zamfir, un roman ce tratează aceeaşi temă sfâşietoare, şi anume, moartea caselor şi a oamenilor din perioada interbelică. Aşteptările nu mi-au fost deloc înşelate, şi, am sperat şi am visat alături de Adina Nanu pe măsură ce savuram scriitura cu iz de jurnal.
Povestea acestei cărţi este povestea mai multor generaţii, şi este strâns legată de construirea casei din strada Cantacuzino, la 1940. Căminul părintesc şi anii fericiţi de tinereţe devin stâlpii de rezistenţă în anii crunţi de comunism când doamna Adina se luptă cu stigmatul său burghez. Călătorie în jurul casei mele respiră prin toate filele farmecul unei epoci trecute cu bucurii simple, dar autentice, precum petrecerile şi adunările cu prietenii, armonia vieţii de familie, educaţia şi studiul ca forme de erudiţie. Anii de liceu pe Pitar Moş cu călugăriţele severe, orele de pictură în casa diverşilor amici, prima dragoste şi căsătoria, sunt toate redate cu multă luciditate dar şi emoţie, aşa cum numai un artist o poate face. Picturile ce însoţesc textul denotă un stil foarte personal, o măiestrie a vorbei cât şi a penelului.
Am empatizat cu personajul principal de la început până la sfârşit. Inteligenţa sclipitoare a scriitoarei transpare din fiecare pagină, din copilărie, când începe să deseneze de la vârsta de trei ani, şi până în adolescenţă când urmează în acelaşi timp cursurile a trei facultăţi (arte, litere şi medicină) şi mai târziu după rechiziţionarea casei când este nevoită să schimbe mai multe locuinţe şi să trăiască cu teama constantă de a nu-şi pierde slujba din cauza originii sale.
După Revoluţie, Adina Nanu parcurge un hăţiş birocratic de 8 ani de zile pentru recuperarea casei părinteşti. Numeroasele răsturnări de situaţie, pe alocuri umoristice, creionează din nou un portret luminos, o putere şi o tărie de caracter incredibile ale artistei în ciuda a tot ceea ce a pătimit. Singurul meu regret este că în prezent casa nu-i mai aparţine, dar, mă consolez cu gândul că a fost restaurată şi readusă la gloria vremurilor demult apuse, fie şi prin intermediul unui local de fiţe. Istoria ar trebui păstrată în sânul familiei, păzită ca cea mai de preţ comoară, dar, din păcate, după cum bine zicea Miron Costin “Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri.” De asemenea, mi-ar fi plăcut tare mult să vizitez expoziţia de costume organizată în podul casei, dar şi aceasta a plecat acum spre alte zări.
Călătorie în jurul casei mele este o încântare atât pentru simţurile vizuale cât şi pentru cele olfactive (are mirosul cărţilor de engleză din liceu), este un jurnal veritabil al unei doamne extraordinare ce vorbeşte despre dragoste şi solidaritate, cât şi despre o viaţă trăită cu intensitate maximă în ciuda tuturor obstacolelor. O recomand tuturor iubitorilor de istorie şi, în special, nostalgicilor epocii interbelice ce resimt acut dispariţia caselor vechi din Bucureşti.
Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe libris.ro sau cărturești.ro.
4 Răspunsuri
Ema
Ce mă bucur că ai citit cartea și că ți-a plăcut!
Ai scris foarte fain despre ea, ia să-i trimit doamnei Nanu recenzia ta… Sigur se va bucura!
Iar eu îmi trec pe listă „Acasă” de Mihai Zamfir, de care nu am auzit până s-o menționezi tu.
Dana Dumitru
Da, chiar mi-a plăcut mult cartea Când te hotărăşti să-l citeşti pe Zamfir ţi-l pot împrumuta
rosia_lady
foarte frumoasa recenzia. Imi este rusine ca citesc putini autori romani, a caror valoare chiar este de apreciat si de impact. Pare genul de carte nostalgica ce te atrage in trecut ca un magnet.
Dana Dumitru
Chiar e o carte ce merită citită. Şi eu mi-am propus să citesc cât mai mulţi scriitori români