Anchetă în infern

„O mână de oameni izolaţi sub un clopot de sticlă.”

 

În perioada Crăciunului, când soarele zâmbea frumos iar termometrul arăta 10-15 grade, eu mă delectam cu romanul Rodicăi Ojog-Braşoveanu, Anchetă în infern, a cărui acţiune se petrece în toiul iernii, în mijlocul unui peisaj înzăpezit, străpuns de un ger năprasnic, foarte asemănător cu realitatea actuală.

În mod surprinzător, deşi îmi plac foarte mult filmele poliţiste (Hercule Poirot şi Crimele din Midsomer sunt preferatele mele) nu m-am aventurat foarte mult în acest gen literar, dar intenţionez să remediez problema în viitor. Fiind la prima lectură din Rodica Ojog-Braşoveanu şi neavând prea mulţi termeni de comparaţie cu alţi scriitori de acest gen, la prima vedere, scenariul acestui roman pare cumva desprins dintr-o carte de Agatha Christie, marele absent fiind detectivul emblematic, căci, în cazul de faţă, maiorul Cristea nu mi se pare că are foarte multe merite.

Nu are sens să intru în detalii în ceea ce priveşte acţiunea, căci nu vreau să stric surpriza deznodământului, aşa că o să fac doar nişte observaţii pe marginea structurii personajelor şi a scriiturii. Vă propun un joc de imaginaţie care să vă poarte la jumătatea anilor ’50, când ecourile războiului încă nu s-au stins, petrecerile acasă sunt încă la modă, iar următorul grup de oameni este prins din cauza viscolului la Tâncăbeşti. Un weekend intens ce culminează cu asasinatul gazdei, în care atmosfera de afară este în perfect acord cu tensiunea crescândă ce se instalează în casa de provincie.

Virgil Olaru – avocat bucureştean, gazda de la Tâncăbeşti

Eleonora Olaru – sora lui Virgil Olaru

Alexandra Macarie – doctoriță

Monica Ciuvăț – arhitectă

Dan Mihăilă – inginer

Șerban Mihăilă – fiul inginerului

Luigi Stratian – fost balerin

Mircea Gheorghiu – „savantul”

Henry Dima – protejatul avocatului

Maiorul Cristea

Locotenentul Dragnea

Prezentul narativ este situat undeva în anii ’70 iar digresiunea în trecut se face prin intermediul relatărilor maiorului Cristea şi ale doctoriţei Macarie, care ţin să precizeze că weekendul la Tâncăbeşti a fost o experienţă înfiorătoare pe care nu şi-ar mai dori-o repetată. Se conturează astfel o intrigă captivantă, înţesată de conspiraţii şi piste false din care cu greu te vei desprinde până la aflarea criminalului. Suspansul construit gradual, alături de gândurile suspecţilor care se întrepătrund cu ale naratorului, completează detaliile unui roman detectiv reuşit. Rodica Ojog-Braşoveanu se foloseşte de un întreg arsenal de elemente specifice acestui gen, şi anume, de şantaj, scrisori anonime, complicitate comună, spirite încinse şi dezvăluiri tulburătoare. Din pânza deasă de minciuni care se aşterne peste trecutul învolburat al suspecţilor, maiorul Cristea trebuie să facă lumină într-un caz complicat, în care fiecare încearcă să îl incrimineze pe cel de lângă el. Casa avocatului Olaru devine o scenă vie în care fiecare personaj joacă un rol în încercarea de a se salva. Printr-un ritm cursiv şi o acţiunea alertă, secretele ies la iveală rând pe rând, iar identitatea criminalului devine oarecum previzibilă. Rolul maiorului Cristea este mai mult de psiholog şi mai puţin de investigator, căci el nu părăseşte spaţiul închis al casei din Tâncăbeşti şi-şi desfăşoară ancheta prin interogatorii improvizate, probând astfel luciditatea martorilor.

Anchetă în infern este o lectură plăcută şi savuroasă care satisface toate criteriile unui roman detectiv sau de crimă de primă clasă. Mai mult, creionează şi specificul perioadei anilor ’50 când influenţa interbelicului este încă resimţită la nivelul obiceiurilor sociale, cât şi la nivelul tipologiei personajelor (ex: fata bătrână, arivistul, tipul descurcăreţ, etc). O carte deconectantă, potrivită pentru pasionaţii de mistere, cât şi pentru cei interesaţi de psihologia umană.

 Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe cărturești.ro.