Veranda cu frangipani

veranda-cu-frangipani_1_fullsize

Autor: Mia Couto

Anul apariției: 2008

Editura: Art

ISBN: 978-973-124-237-8

Număr pagini: 168

Astăzi știu: Africa ne răpește ființa. Și ne golește în mod invers: umplându-ne de suflet. De aceea și astăzi simt dorința să incendiez câmpia. Ca să-și piardă eternitatea. Să nu mă mai obsedeze. Pentru că sunt exilat, atât de surghiunit, încât nu mă mai simt rupt de nimic, nici despărțit de cineva.

Odată cu Veranda cu frangipani am păşit pentru prima dată pe teritoriul literar mozambican, iar această incursiune i-o datorez tot Cristinei (cea care m-a inspirat şi pentru articolul Harta cărţilor citite în 2015), pe blogul căreia am aflat despre acest mic roman, o bijuterie a literaturii lusofone, câştigător al premiului Uniunii Latine pentru literaturi romanice.

Scriitorul Mia Couto trasează în linii mari destinul unei ţări aflate la intersecţia dintre modern şi arhaic, o ţară decimată de luptele pentru câştigarea independenţei şi pentru conservarea identităţii naţionale, prin intermediul unei naraţiuni încărcate de simboluri culturale, politice, dar şi sociale. Întâmplările şi personajele ce populează Veranda cu frangipani aparţin spaţiului realismului magic, un spaţiu încărcat de credinţe şi obiceiuri străvechi ce se revarsă în viaţa zilnică a mozambicanilor.

[S] Pe fundalul Războiului Colonial Portughez, la adăpostul fortăreţei São Nicolau, transformată acum într-un azil de bătrâni, povestea lui Ermelindo Mucanga, fost soldat decorat post-mortem, începe să prindă contur printr-o introducere destul de bizară. Nedorind să fie ridicat la rangul de erou şi să-i fie răscolită liniştea mormântului, se hotărăşte să urmeze sfatul pangolinului, şi să se reîntrupeze într-un corp ce urmează a muri cât de curând. Astfel, devine un suflet captiv între două lumi, reîncarnat în persoana detectivului Izidine Naíta, sosit de curând la São Nicolau pentru a elucida crima directorului spitalului.

Vechea aşezare colonială păstrează amprenta trecutului, a unei lumi ancestrale care se bazează pe credinţa în vrăjitorii, creaturi şi ritualuri străvechi precum wamulambo – șarpele furtunilor, sau halakawuma – pangolin (În Mozambic, se crede că pangolinul trăiește în cer, coborând pe pământ pentru a anunța viitorul – nota traducătoarei Mioara Caragea). Fortăreaţa nu înglobează doar urmele unei ţări în plină schimbare, ci şi urmele unui popor ce riscă să-şi piardă genealogia mitico-istorică, transformarea acesteia într-un azil de bătrâni simbolizând decăderea şi decrepitudinea imperiului.

Aici, în azil, se moare atât de mult, încât uneori mă întreb la ce servesc morți. […] Eu, cel puțin, am ajuns la o concluzie: morții descompun pielea lumii, a acelei lumi care este ca un fruct cu pulpă și sâmbure. Tebuie să cadă coaja pentru ca miezul să se dezvăluie. Noi, cei vii și cei morți, punem umărul ca să scoatem a iveală miezul în care se ascund extraordinare minuni.

[S] Sub falsa mască a unui roman poliţist, autorul porneşte la descifrarea misterelor ce înconjoară moartea lui Vasco Excelêncio prin intermediul lui Izidine Naíta, doar că deznodământul şi confesiunile martorilor nu au în fond nimic de-a face cu moartea directorului, sunt doar o încercare de recuperare a vieților și de depănare a amintirilor. Prins în plasa fabulaţiilor întortocheate ale bătrânilor locuitori, Izidine reuşeşte cu greu să-şi facă treaba, căci pereţii vechii aşezări scot la iveală multe istorisiri şi obiceiuri ciudate, greu de înţeles pentru un străin. Navaia Caetano este un bărbat născut bătrân, asistenta Marta doarme dezbrăcată pentru a capta energia pământului și pentru a menţine tradiția doliului, portughezul Domingos Mourão este batjocorit din cauza culorii pielii sale şi a apartenenţei la fosta clasă conducătoare, etc. Moartea și reprezentațiile ei sunt numitorul comun al tuturor dezvăluirilor şi ele întreţin atmosfera magică a acestui roman. Dar, în plan secund, romanul punctează şi tematica diferenţelor dintre albi şi negri, cât şi dintre oamenii din capitală şi cei din mediul rural. Furia mocnită împotriva albilor colonizatori este tradusă prin agresiunile la care este supus Domingos Mourão. Disprețul bătrânilor față de polițist pentru că este străin acestei lumi arhaice ascunde în plan real revolta Mozambicului împotriva portughezilor și dorința de păstrare a identității naționale. Mai mult, Izidine judecă cazul morţii lui Vasco Excelêncio prin prisma raţionalului, pe când bătrânii se bazează pe fapte ce ţin de sfera vrăjitoriilor.

Frangipani este simbolul central al acestui roman, fiind un arbore asociat în mai multe culturi cu  refugiul demonilor şi al fantomelor. Nu este aşadar întâmplător că Mia Couto alege acest copac în descrierea momentelor cheie ale naraţiunii. Aş spune că în cazul de faţă, frangipani este deopotrivă simbolul vieţii şi al morţii, căci el veghează deasupra mormântului lui Ermelindo Mucanga, dar, prin cenuşa acestuia părăseşte teritoriul spiritelor şi se reîntoarce în tărâmul de dincolo. Mai mult, imaginea frangipanului însoţeşte şi visul prevestitor al Martei cu privirea la moartea bebeluşului, dar reprezintă şi altarul bătrânului portughez:

Viața mea s-a îmbibat de parfumul florilor lor albe, cu inimă galbenă. Acum n-are miros, nu e vremea florilor. Dumneata ești negru, inspectore. Nu poți să înțelegi cât de mult am iubit mereu acești copaci. Pentru că aici, pe pâmântul vostru, nu există alți arbori care să-și piardă frunzele. Doar copacul ăsta rămâne dezgolit, de parcă ar aștepta iarna. Când am venit în Africa, am încetat să mai simt toamna. Ca și cum timpul nu mai curgea, ca și cum ar fi fost mereu același anotimp. Doar frangipani îmi reda sentimentul trecerii timpului. Nu c-aș avea nevoie astăzi să mai simt trecerea zilelor. Dar parfumul de pe această verandă mă vindecă de nostalgia vremurilor pe care le-am trăit îm Mozambic. Și ce vremuri au fost!

Mia Couto scrie un roman la intersecţia dintre politic, istoric şi realism magic în care încearcă să creeze prin intermediul verandei cu frangipani o punte de legătură între lumea viilor şi a morţilor. Este o  poveste foarte aproape de basmele populare, doar că speranţa şi sfârşitul fericit lipsesc cu desăvârşire.

 Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe elefant.ro sau de pe libris.ro.

2 Răspunsuri

  1. Mă bucur că ai citit-o. Chiar că e o mică „bijuterie” cartea asta. Mi-a plăcut mult!

  2. Pare a fi un univers foarte straniu și apăsător cel descris de autor! În asta stă farmecul unor cărți, scritorul creează o lume imaginară, pornind de la cea reală trecută prin propriul filtru! Excelentă recenzie!

Lasă un comentariu