Noi

Prin romanul nominalizat la Man Booker Prize, Noi, David Nicholls reinventează povestea clasică de dragoste cu sfârşit fericit, alegând să descrie viaţa unui cuplu obişnuit din zilele noastre, prin surprinderea momentelor definitorii ce trasează evoluţia unei căsnicii. Printr-un amestec de situaţii comice şi sentimentale, vom urmări astfel parcursul familiei Petersen şi încercările membrilor săi, Douglas, Connie şi Albie, de a-şi găsi fericirea fie separat, sau împreună.

Naratorul şi personajul principal este Douglas, care recompune începuturile relaţiei cu Connie şi evenimentele ce duc la destrămarea acesteia. Relatarea sa este pe de o parte stângace şi umoristică, dar, există şi episoade nostalgico-înduioșătoare ce redau emoţii autentice din realitatea domestică, fără însă a cădea în patetic. Firul narativ urmează un tipar al alternanței dintre prezent şi trecut ce se reflectă ca într-o oglindă asupra lui Douglas.   

Afirmaţia „Căsnicia noastră a ajuns la final, a spus ea. Cred că vreau să te părăsesc” devine laitmotivul acestui roman şi vocea ascunsă în numele căreia Douglas îşi va desfăşura lupta de recucerire a familiei. În acest scop organizează o excursie în Europa ce cuprinde toate destinaţiile specifice Marelui Tur (Paris, Amsterdam, Roma, Florenţa, etc) în speranţa că mirajul străinătăţii sau arta şi cultura vor putea reuni trei suflete la poluri opuse. Dar, rigurozitatea şi planurile stricte de călătorie ale lui Douglas sunt de la început contestate de fiul adolescent Albie, dornic de aventuri pe cont propriu, cât şi de Connie, o fire boemă cu înclinaţii spre plăcerile lumeşti, şi mai puţin către cele spirituale sau practice. Vacanţa se dovedeşte a fi un carusel al emoţiilor ce scoate la iveală nu doar lipsa de comunicare a cuplului, ci şi relaţia defectuoasă cu fiul şi complicitatea acestuia cu mama sa. În acest triunghi, singurul în plus pare a fi Douglas, iar excursia este de multe ori doar un şir de experienţe umilitoare: hotelurile unde sunt cazaţi sunt cel puţin dubioase sau cu aparenţe erotice (capitolul Mulți cai ciudați în dormitorul nostru sărat), mâncarea picantă îi cauzează neplăceri lui Douglas, prietena lui Albie fură sandvişuri de la micul dejun, etc. Cu toate acestea, există şi momente sincere de bucurie ce amintesc de începutul relaţiei de cuplu şi euforia acelor zile:

[…] zilele cu adevărat fericite nu implică, de obicei, atâta organizare, fiind rareori atât de publice și de costisitoare. Ele vin încet și pe neștiute, te iau pe nepregătite.

Dincolo de traseul turistic, călătoria este una a sinelui, foarte asemănătoare cu cea a lui Harold Fry, pe parcursul căreia Douglas încearcă cu disperare să găsească momentul rupturii căsniciei pentru a putea lipi fisurile lăsate în urma timpului.

Închipuiți-vă timpul ca pe o fâșie lungă de hârtie. […] Și imaginați-vă că puteți face două tăieturi în această fâșie, unind cele două capete pentru a face o buclă nesfârșită. […] Pentru mine prima tăietură a foarfecii e ușor de văzut și are loc cam la jumătatea Podului Londrei, în noaptea în care am întâlnit-o prima dataă pe Connie Moore. A doua tăietură e mai grea, dar nu e oare valabil pentru toată lumea? Marginile nefericirii sunt, de obicei, puțin mai neclare și mai stratificate decât cele ale bucuriei. Cu toate acestea, foarfeca mea șovăie, șăvăie… 

Incursiunea în străfundurile propriului suflet ne dezvăluie un bărbat sensibil, în ciuda meseriei sale rigide de biochimist, care îşi adoră soţia şi este dispus să facă orice pentru ea. Depăşirea unei crize de infidelitate, suferinţa cauzată de pierderea primului copil, cât şi apariţia lui Albie sunt momentele cheie ce definesc caracterul lui Douglas, dar sunt şi primele semne ale eroziunii relaţiei cu Connie. Rolul marginal pe care el şi-l asumă în relaţia cu fiul său nu face decât să contribuie la acumularea tensiunilor între cei doi:

Ei bine, acum pot să vă spun că viața de om căsătorit nu e un platou, absolut deloc. Există canioane și piscuri înalte și ascuțite, și crevase ascunse, care vă trimit pe amândoi, dând disperați din mâini și din picioare, în întuneric. Apoi există porțiuni fără viață pârjolite, care par că nu se vor termina niciodată, și mare parte din drum este străbătut într-o tăcere încordată, și, uneori nu poți să-l vezi deloc pe celălalt, uneori se îndepărtează foarte mult de tine, și călătoria este grea. 

Noi este o povestire dulce-amară despre criza vârstei mijlocii şi a cuplului şi, deşi are multe pasaje melancolice, nu este nici pe de parte o lectură deprimantă, ci una savuroasă prin faptul că aproape fiecare pasaj conţine aluzii amuzante şi ironice pe diferite subiecte, începând de la modul corect de a călători până la detaliile despre cum ar trebui apreciată arta. În aparenţă, structura romanului este una simplă şi lejeră, dar, felul în care sunt interconectate scenele din prezent cu cele din trecut, dezvăluie măiestria literară a scriitorului. Mai mult, înţelegerea şi redarea emoţiilor umane la un nivel atât de realist şi personal, este ceea ce face din Noi o experienţă de lectură foarte plăcută.

Dintr-un punct de vedere evolutiv, cele mai multe emoții – teamă, dorință, furie – servesc unui scop practic, dar nostalgia e ceva inutil. Zadarnic, pentru că este o tânjire după ceva pierdut pentru totdeauna, și acum îi simțeam zădărnicia. 

Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe elefant.ro sau de pe libris.ro.