No, Thank you

postat în: Nuvele, Postmodern | 2

coperta-no_thank_you

Autor: Alexandra Niculescu

Anul apariției: 2014

Editura: Herg Benet

ISBN: 9786068530567

Număr pagini: 288

Alexandra Niculescu este cel de-al doilea scriitor român cu o publicaţie la editura Herg Benet - No, Thank you – pe care l-am descoperit anul acesta. Dat fiind faptul că în ultima vreme am citit destul de multe volume de nuvele, mă simt deja mai în largul meu cu acest gen literar şi cred că pot avea o percepţie mai bună asupra acestor scrieri fragmentare, dar la fel de complexe ca orice roman.

Recunosc că nu prea ştiu ce să zic despre această carte, în sensul că mi-ar fi greu să încadrez stilul Alexandrei Niculescu într-o categorie anume sau să găsesc nişte numitori comuni tuturor nuvelelor, dar, pot spune că adună între paginile acestor texte personaje cu experienţe unice, care împreună creează o horă sălbatică în care rişti să te pierzi fără scăpare. Imaginaţia scriitoarei se dovedeşte a fi destul de bizară în alegerea protagoniştilor şi întâmplărilor prin care aceştia trec, dar, cred că acest element inovativ, nemaiîntâlnit de mine până acum, reprezintă cheia succesului de care se poate bucura această tânără autoare.

Cu o scriitura densă sub forma unor dialoguri povestite, întâmplări ciudate din sfera absurdului de situaţie (de exemplu, concursul de sonete la o uzină inexistentă), al cărui înţeles nu ştiu dacă am reuşit să-l pătrund în totalitate, No, Thank you este o carte ce vorbeşte despre personaje la limita irealului, sfâşiate de eşecuri personale şi schingiuite de neputinţa găsirii unui rost concret al existenţei, dar care luptă până la paroxism pentru a-şi găsi fericirea. Nuvelele sunt deopotrivă triste şi ironice, întortocheate la modul că nu au cap şi coadă, surprind doar câte un episod de viaţă şi nu oferă niciun fel de finalitate problemelor descrise.

Scriitoarea disecă societatea zilelor noastre la nivelul trăirilor interioare, acţiunea povestirilor având un loc secundar, aceasta disipându-se în freamătul proceselor sufleteşti. Ca şi subiecte tratate mi-au rămas în minte sărăcia şi pierderea inocenţei copilăriei, cinismul lumii moderne (cum ar fi vacanţa în mijlocul a ce pare a fi o tabără de refugiaţi) sau refuzul de a merge mai departe după o relaţie eşuată:

Nici el nu mai ştia, dar i s-a părut nobil să se întoarcă la ea, dar nu era asta, i-a plăcut privirea ei când l-a întrebat, dar nu era asta, poate a crezut că doar aşa putea eterniza iubirea lui pentru Smaranda, ca şi cum prezenţa lui continuă alături de ea ar fi distrus totul, era un om simplu, banal, care luptase doar pentru un trai confortabil, care n-avea nimic de admirat în el decât iubirea asta şi, dacă ajunge s-o trăiască zi de zi, ar fi rămas doar omul banal fără nimic altceva.

Caracterul straniu al acestui volum este intensificat şi de faptul că personajele au în mare parte nume străine şi nu par să aparţină foarte mult spaţiului românesc nici măcar prin prisma gândirii sau a experienţelor, sau poate doar într-o mică măsură.

Nuvela ce dă titlul acestei cărţi este o lecţie despre singurătatea umană şi compasiunea indiferentă a bogaţilor care ţin cont doar de aspectele financiare şi nu şi de cele spirituale, cât şi despre oamenii care trec neobservaţi pe lângă noi. Aş merge mai departe cu ideea şi aş sugera că titlul acestui volum se referă la interiorizarea omului modern, la neputinţa de relaţionare cu semenii săi şi lipsa de empatie sau la conceptul de autosuficienţă întâlnit din ce în ce mai des în viaţa reală.

Scrierile Alexandrei Niculescu sunt un amalgam de gânduri interiorizate şi frânturi de viaţă ce se concentrează pe intimităţile oamenilor şi vorbesc despre acţiuni paradoxale, dar pline de înţelesuri ascunse. Nu este cea mai incitantă lectură, dar este o lectură originală, proaspătă, care îţi va lăsa ceva semne de întrebare şi dorinţa de a urmări parcursul tinerei autoare.

Îi mulţumesc scriitoarei pentru cartea oferită!

2 Răspunsuri

  1. Imi place ca Herg Benet incearca sa lanseze autori mai putin cunoscuti.

Lasă un comentariu

Filtru Spam