Neverland

postat în: Modern, Psihologic, Realist | 8

Coperta_Neverland_Radu-Gavan1

Autor: Radu Găvan

Anul apariției: 2015

Editura: Herg Benet

ISBN: 9786067630190

Număr pagini: 176

Anul acesta a fost cu siguranţă un an al descoperirilor în materie de scriitori români contemporani, iar seria lecturilor mele a continuat cu cel de-al doilea roman al lui Radu Găvan. Atmosfera şi personajele din Neverland mi-au dat o senzaţie ciudată de déjà vu şi m-au repurtat în trecut, acum 5-6 ani, când eram în căutări de o nouă locuinţă iar agentul imobiliar de la acea vreme mi-a povestit de un tânăr profesor, tatăl unei fetiţe, care trăia într-o garsonieră confort 3 şi avea datorii la un cămătar. Pe măsură ce citeam, în mintea mea s-au amestecat puţin imaginile celor două dimensiuni şi am putut să vizualizez exact spaţiul cluastrofob şi mizer în care trăiesc eroii acestei cărţi.

Cei care au citit volumul de debut al autorului vor recunoaşte cu siguranţă stilul şi modelele de personaje, căci nu ne îndepărtăm foarte mult de spaţiul şi atmosfera din Exorcizat, doar că întunecimea se revarsă preponderent asupra vieţii de familie şi mai puţin asupra sinelui. În ciuda titlului luminos, Neverland este un roman apăsător ce degajă o stare de tristeţe şi neputinţă, dar şi de revoltă în faţa soartei nedrepte şi a lipsurilor materiale. Dacă pentru Peter Pan Ţara Nimănui este un tărâm magic, o insulă tropicală populată de zâne, aceesibilă tuturor copiilor prin puterea imaginaţiei, Neverland-ul lui Radu Găvan este doar o dorinţă, o stare de bine mult visată, în contrast puternic cu realitatea eroilor săi. Mi s-a părut interesantă alegerea acestui titlu, mai ales că ultimul capitol împrumută din elementele caracteristice unui decor de basm (de ex: pădurea deasă, promisiunea unui happy-ending chiar dacă parţial).

[S] Bazându-se pe două perspective narative, scriitorul aduce pe acelaşi făgaş destinele a doi tineri ce provin din lumi diferite şi care se vor înfrunta în încercarea de a-şi proteja fiinţele dragi. Personajul-narator, Anton, este un profesor universitar de literatură, care trăieşte alături de fetiţa sa Letiţia la limita existenţei, între pereţii înguşti ai unei garsoniere. Chinuit de regrete pentru moartea soţiei, acesta îşi caută iertarea prin încercarea de a-i oferi fiicei sale un trai mai bun. Meditaţiile pe care ajunge să i le dea băiatului unui interlop, cunoscut sub numele de Porcu, reprezintă salvarea dar şi decăderea lui Anton, căci disperarea pentru o viaţă lipsită de privaţiuni îl îndeamnă la gesturi necugetate.

Privesc spre tot acest lux, această opulenţă dusă la extrem şi uneori simt o gheară rece cum îmi strânge inima şi aud nedesluşit o voce care îmi şopteşte, plină de venin, iar silueta hâdă a invidiei îşi arată forma strâmbă şi îmi mângâie pervers gândurile. De ce nu avem şi noi ce au ei? Îşi merită oare Luis şi familia lui tot acest noroc?

Presiunea interioară la care este supus personajul, dublată de sentimentul de vinovăţie faţă de înstrăinarea de soţie, dar şi de puternica dragoste pentru Letiţia, creează o tensiune şi un crescendo al acţiunii care menţin cititorul în priză pe tot parcursul lecturii. La fel ca în Exorcizat, naratorul descrie un mediu preponderent violent atât prin acţiune, cât şi prin limbaj, în care instinctele animalice de supravieţuire şi gesturile grosolane depăşesc cu mult graniţa pudibonderiei.   

[S] În plan secund, scriitorul dezvoltă la persoana a treia povestea lui Ionuţ, zis şi Moroiu, un băiat crescut în umbra agresiunilor domestice, călit în lupta pentru supravieţuire pe străzi şi mai apoi în închisoare. Asemenea moroiului care, potrivit tradiţiei populare, este un strigoi făcut dintr-un copil mort nebotezat, Ionuţ este o fiinţă nepământeană şi rece, prin intermediul căruia Luis (Porcu) îşi rezolvă toate problemele. Devotamentul faţă de stăpân şi afecţiunea pentru un câine sunt singurele gesturi de umanitate prezente la acest personaj.

Prin Neverland, Radu Găvan îşi dovedeşte încă o dată talentul literar şi forţa unei scriituri convingătoare, reuşind în doar 176 pagini să surprindă esenţa vieţii, motorul care ne pune pe toţi în mişcare, şi anume, dragostea. În mijlocul unei lumi brutale, guvernate de puterea banului, inocenţa şi candoarea copilăriei sunt singurele pete luminoase care aduc alinare tânărului erou, Anton, captiv între pornirile violente prin care vrea să-i asigure fetiţei sale un trai decent şi remuşcările resimţite la moartea soţiei. Un roman bine închegat, fluid, cu momente de suspans şi dezvăluiri bine dozate care îţi vor capta atenţia pe tot parcursul lecturii.

Puteţi cumpăra cartea la un preţ bun de pe libris.ro.

8 Răspunsuri

  1. Am auzit multe lucruri bune despre Radu Găvan așa că am devenit foarte curioasă și i-am cumpărat ambele cărți. Sper să reușesc să le citesc până la sfârșitul anului. Super că ne-ai avertizat să nu citim unde există spoilere! :)

  2. dana dumitru, ma dezamagesti. daca asta este literatura, inseamna ca nu ai citit bine sau ca esti interesata sa promovezi non-valoarea. nu stiu cum reusesc cei de la herg beneth sa aduca in fata toate nulitatile, dar vad ca le merge. mai ales cu bloggeri mici, pentru ca cei mari ii evita. numai un manelist poate spune despre cartile lui radu gavan ca sunt scrise cu talent, cand ele nu depasesc nivelul unui blog mediocru. clisee, personaje neconvingatoare, un stil oral propus de un individ care mereu se crede superior si neinteles de prostii, tiganii si taranii din jur. nu am rezistat mai mult de treizeci de pagini. asa mi s-a intamplat si cu exorcizat. o literatura puerila si de toata jena, promovata cu surle si trambite de cei de la herg beneth. daca ei sunt de inteles ca isi vand rahatul frumos ambalat, tu, dana dumitru, nu mai esti de inteles. doar un om necitit sau unul interesat poate sa spuna ca radu gavan are talent. pacat de blogul asta :(

    • Îmi pare rău că nu a fost o lectură pe placul tău, asta e, inevitabil cititorii au gusturi diferite și este imposibil ca un scriitor să mulțumească pe toată lumea. Dincolo de faptul că subiectul nu a fost foarte pe placul meu, cartea mi s-a părut bine scrisă, cursivă și cu o intrigă construită frumos.
      Eu nu încerc să mulțumesc pe nimeni prin alegerile mele de lectură, dacă ești dezamăgită de acest blog asta este strict problema ta. Dacă vrei să mă urmărești în continuare fără să te cramponezi de faptul că o recenzie prezentată de mine nu ți-a îndeplinit așteptările, îți mulțumesc, dacă nu, te invit să citești doar bloggerii cu care te identifici 100%.
      Cartea a fost prezentată și de bloguri/site-uri mai mari, te invit, de exemplu, sa citești recenzia celor de la bookhub: https://bookhub.ro/neverland-de-radu-gavan/.
      Iar atunci când ai chef de jigniri personale, te rog să te abții de la comentarii. Mă întreb oare de ce nu ai comentat când ai fost mulțumita de o carte prezentată de mine pe blog și te-ai grăbit acum să arunci cu roșii când ceva nu a fost pe placul tău?

  3. pana acum nu am comentat pentru ca fie nu am citit toate cartile propuse sau recenzate de tine, fie am fost de acord cu ce spuneai. si pana la acest radu gavan mi s-a parut ca ti-ai pastrat echilibrul si onestitatea. nu se poate ca un cititor ca tine sa nu isi dea seama cat de mediocra este scrierea lui gavan, de aceea m-am inflamat. si cred ca am dreptate. altfel, nu am dorit sa te insult. iar daca am facut-o, cred ca ai meritat-o din plin. sa cultivi un scriitor care nu trece mai departe de nivelul unui jurnal de liceean si sa o numesti literatura, asta este adevarata insulta. cat despre cei de la bookhub, sa fie sanatosi. nu mi se par relevanti. sarbatori mediocre! sper sa imi aprobi postarea. bye.

    • Ar fi fost frumos să comentezi măcar o dată până acum când ai fost de acord cu o părere, nu numai când ai opinii contradictorii, altfel dai impresia de hater (poate al scriitorului?). Nu cred că i-am făcut o recenzie neapărat lăudăroasă, ci mi-am păstrat fix acel echilibru pe care tu zici că l-am pierdut acum din vedere.
      Eu rămân la părerea mea, cartea e bine scrisă. Nu o să mă cobor la nivelul tău să îți răspund la insultele pe care le arunci în continuare.
      Te invit dn nou să lecturezi acele bloguri care îți gâdilă orgoliul cum că deții adevărul absolut!
      Faptul că ai terminat un doctorat și o facultate în domeniul literar nu înseamnă că părerile tale sunt cele corecte. Totul ține până la urmă de cititor. Eu nu fac critică literară, doar îmi exprim niște păreri cu care nu trebuie să fie toată lumea de acord.
      Și, până la urmă, după spusele tale, eu am doar un blog mic, cine sunt eu să cred că sunt formatoare de opinii și toată lumea îl va citi pe Radu Găvan deși este un scriitor mediocru (tot după spusele tale)? Că aici înțeleg eu că e baiul.

      • si eu raman la parerile mele. iar asta cu doctoratul nu stiu de unde ti-a venit. ok. cine stie ce confuzii se pot face, asa ca mai bine ma retrag.

    • Fiecare scriitor are haterii lui, altfel nu imi imaginez de ce te-ai fi suparat asa de tare incat sa ajungi la jigniri. Daca alegeai sa-ti spui parerea pe un ton civilizat, poate chiar ar fi fost de luat in seama. Nu stiu daca esti nesimtita din fire sau ai avut o zi mai proasta (nu am dorit sa te insult, dar daca am facut-o, reciteste-ti primul comentariu peste vreo cateva zile cand o sa-ti treca „inflamatia” si o sa-ti dai seama ca ai meritat-o din plin).

Lasă un comentariu

Filtru Spam