Marat. Iubirea are spini

postat în: Dragoste, Romantic | 26

Natasa-Alina-Culea__Marat-Iubirea-are-spini__606-716-232-5-785334276978

Autor: Nataşa Alina Culea

Anul apariției: 2015

Editura: ePublishers

ISBN: 978-606-716-232-5

Număr pagini: 247

Marat. Iubirea are spini a fost o provocare pentru mine din perspectiva gusturilor mele literare. Deşi sunt o iubitoare a poveştilor clasice de dragoste şi trăiesc intens suferinţele îndrăgostiţilor, caut mereu ceva mai mult în personaje, vreau să descopăr tumultul interior, nevroza şi pasiunea care îi determină să acţioneze de cele mai multe ori iraţional, dar pătrunzător. Ori romanul scriitoarei Nataşa Alina Culea, aflată la cea de-a doilea roman publicat, nu a reuşit să trezească în mine aceste sentimente.

Primul volum al autoarei, Nataşa, bărbaţii şi pshihanalistul, a fost deja încadrat în categoria chick-lit, aşa că, nefiind neapărat o admiratoare a acestui gen, nu am început cartea cu aşteptări prea mari. Cu toate acestea, în ciuda reticenţei mele, lectura s-a dovedit destul de plăcută şi dinamică, deşi pe alocuri neverosimilitatea întâmplărilor m-a făcut să ridic de câteva ori sprîncenele în semn dezaprobator.

Scrisă la persoana întâi, Marat. Iubirea are spini, este o poveste de dragoste ce reuneşte foarte multe tematici dezbătute în cinematografia americană, dar care nu aduce nimic nou în ceea ce priveşte complexitatea psihologiei personajelor. Alina, protagonista, este un fel de Carrie Bradshaw ce disecă relaţiile sau lipsa acestora, femeia de succes în carieră, dar cu ghinion în dragoste. Destăinurile naive ale acestei tinere la început de viaţă, care idealizează o iubire fictivă cu puţine şanse de reuşită, au un substrat emoţionant, dar, pe mine nu au reuşit să mă convingă din cauza scriiturii un pic forţate, cu descrieri multe prea explicite şi cu un iz de jurnal neşlefuit.

Acţiunea romanului se întinde pe o perioadă de 12 ani, dar, în ciuda numeroaselor schimbări de situaţie, evoluţia Alinei este aproape inexistentă. Mi-a plăcut mult momentul când protagonista se trezeşte la viaţă şi încheie o relaţie de 5 ani în care stătea de dragul obişnuinţei şi al confortului, dar aş fi vrut ca personajul să se dezvolte şi să se rupă de clişeele fată frumoasă cu un succes fulminant la o primă expoziţie de fotografie şi care primeşte o ofertă bună de lucru la o revistă. Mai mult, scriitoarea introduce în poveste şi alte elemente previzibile: o prietenă stewardesă, descurcăreaţă şi independentă, care o salvează de la o tentativă de sinucidere, un bărbat străin, amorezat lulea, dispus să îi pună lumea la picioare, fumatul ritualic ca gest suprem al melancoliei şi suferinţei din dragoste, respingerea constantă a oricărui bărbat de frică să nu îi pângărească amintirea iubitului imaginar, etc. Singura pată de culoare în mijlocul acţiunii o reprezintă scenele erotice care o scot pe eroină din zona angelică şi de abstinenţă în care pare să se fi cufundat.

Marat. Iubirea are spini este o carte ce vorbeşte despre relaţii şi acel moment din viaţă care îţi schimbă traiectoria şi percepţia asupra lucrurilor, dar la o intensitate prea redusă pentru încărcătura emoţională ce se desprinde din text. Revelaţiile personale sunt tratate superficial, punându-se mai mult accentul pe aspectul exterior al personajului, decât pe cel interior. Povestea în sine va fi pe gustul romanticilor incurabili şi a iubitorilor de happy-endinguri tipic hollywoodiene. Stilistic vorbind, romanului îi lipseşte o anumită fluiditate şi subtilitate a limbajului, dar Nataşa Alina Culea este o scriitoare cu potenţial pe care o voi urmări cu drag de aici înainte.

 

* Autoarea mi-a dăruit cele 2 romane ale sale, aşa că, pentru pasionaţii de lectură am pregătit un concurs ce se desfăşoară în perioada 26 august -2 septembrie 2015 prin care puteţi câştiga un exemplar al romanului de debut al autoarei, Nataşa, bărbaţii şi pshihanalistul.

Ce trebuie să faceţi? Să îmi spuneţi printr-un comentariu pe Facebook care este articolul preferat de pe acest blog.

Câștigătorul (unul singur) va fi anunțat în cursul zilei de joi, 3 septembrie.

Câștigătorul va fi desemnat prin tragere la sorţi prin Random.org. Cartea va fi expediată prin poştă sau predată personal celor din Bucureşti.

Mult succes!

26 Răspunsuri

  1. Imi pare rau, nu pot fi de acord cu tine….O poveste nu trebuie sa fie verosimila, nu e lista de bucate, nu-i autobiografie, oamenii evadeaza din cotidian cu cartile….Parerea mea este ca si cititorii au nevoie de imaginatie, nu doar scriitorii :)

    • Nici nu trebuie să fii de acord cu mine, ca cititori suntem toți subiectivi și filtrăm diferit informațiile în funcție de lecturile anterioare și de experiențele personale :) Dacă pentru mine neverosimilitatea întâmplărilor nu a fost un atu, sunt sigură că pentru alții este.

  2. Draga mea, eu nu cred ca trebuie sa mai cauti nevroza in personajele din cartile pe care le citesti, dupa ce am citit ce ai scris am putut observa ca esti plina de ea. Propun sa dai play la un film horror :-).
    O seara minunata! Buhuhu

  3. Pascalissimo

    Gabriela are dreptate! Exista un Mărat în sufletul fiecăreia dintre noi!

  4. Am citit ambele romane și mi-au plăcut mult nu vad nicio asemănare a scriitoarei cu Carrie..Nu înțeleg de ce consideri ca un roman încadrat ca fiind chick-lit nu merita prea multa atenție pentru ca chick lit nu inseamn neapărat ca o carte este rea, asa cum nici o carte comerciala nu inseamna ca nu e bine scrisa, inseamna ca se adresează unui numar mare de oamenii..dar cum ai spus și tu pana la urma suntem diferiți ca și cititori..Celor care nu au citit încă romanele le sugerez sa o facă pentru ca merita.:)

    • Am explicat deja de ce, din punctul meu de vedere, se aseamănă cu Carrie (nu în totalitate, dar m-a făcut să mă gândesc la ea): „Alina, protagonista, este un fel de Carrie Bradshaw ce disecă relaţiile sau lipsa acestora, femeia de succes în carieră, dar cu ghinion în dragoste.” Nu am încadrat romanul acesta în literatura chick-lit, doar am spus că primul ei roman a fost catalogat astfel.

  5. Se simte un pic de invidie in aceasta recenzie, nascuta probabil dintr—o frustrare. E de inteles. Romanul e super incitant si captivant, iar autoarea a reusit sa ma introduca in actiunea lui, traind fiecare moment.
    E adevarat, fiecare are dreptul sa —si exprime parerea, insa sa nu fim rautaciosi.

    • :)) Am încercat să fac o recenzie cât mai bună, nu e vina mea că cititorii de până acum au fost în majoritate super încântați de roman. Orice scriitor trebuie să își asume riscul că o carte nu poate fi pe placul tuturor. După cum bine ai spus, ție ți s-a părut incitant și captivant, mie însă nu. Asta nu îți dă dreptul să mă judeci ca persoană.

  6. Nu ar fi rau ca inainte de scrie recenzii, sa stim niscaiva gramatica
    Dana Dumitru august 26, 2015 | Răspunde „Nici nu trebuie să fi de acord cu mine,”
    Pe bune?

    • Mulțumesc de atenționare, o să corectez.

    • „Nu ar fi rau ca inainte de scrie recenzii, sa stim niscaiva gramatica” Pe bune?
      Nu ar fi rau nici ca inainte de „critica pe altii pt greseli gramaticale” sa ne uitam la barna din ochiul propriu :)

  7. Am devenit curioasa vazand atatea doamne/ domnisoare care par lezate in strafundul inimii de faptul ca Dana nu i-a atribuit titlul de una dintre cele mai grozave carti pe care le-a citit in ultima vreme (inclin sa cred ca sunt prietene de-ale scriitoarei?!). Desi… nah! e greu totusi sa concurezi cu Sylvia Plath sau Virginia Woolf.
    Prin urmare o sa ma incep maine s-o citesc si revin cu comentarii.

    • Gabriela, chiar sunt curioasă ţie cum o să ţi se pară romanul. Aştept să revii cu comentarii după ce îl termini.
      Recunosc că am fost intimidată de faptul că pe goodreads cartea a avut până la mine 5 stele pe linie, dar am hotărât să rămân la părerea mea, deşi autoarea a fost foarte drăguţă atunci când mi-a oferit cărţile şi mi-a părut rău că nu mi-a plăcut mai mult romanul.

  8. Comentarii care vorbesc de la sine. Inca o dovada ca ne lovim zilnic de intoleranta si prostie, pseudo-valori universal valabile la romani. „Delictul” de a avea o opinie diferita de a majoritatii este etern valabil. Nu suntem capabili sa acceptam o opinie diferita, pentru ca din punctul nostru de vedere nu poate exista decat un adevar, restul e irelevant.
    Si atunci se apeleaza la scuza perfecta: invocarea invidiei, nevrozei, frustrarii. Daca exista exista altcineva care contesta opinia majoritatii, i se aplica si lui acelasi tratament si se reia ignorarea.
    Desigur, cine isi traieste viata pe principii telenovelistice si nu are o cultura solida a ceea ce inseamna cu adevarat literatura de calitate, gaseste un astfel de roman senzational. Problema apare cand altcineva (mult prea diplomat si finut din punctul meu de vedere) reuseste totusi sa faca o recenzie obiectiva. Si din prea multa diplomatie, nu spune ca romanul ne prezinta nelipsitele clisee obositoare si siropoase pe care le intalneam in anii ’90 in cartile Sandrei Brown, o scriitura slaba, fortata, de multe ori superficiala, ceea ce este perfect in regula pentru un anumit segment de cititori.
    Asadar, stimabilelor, stiu ca ati vrea ca adevarul vostru suprem sa nu fie niciodata contrazis, insa faceti un efort de a accepta o parere diferita de a voastra, fara a va scandaliza in cor.

  9. Mi-as dori atat de mult ca, asa zisii critici sa fie in stare sa aseze cinci cuvinte pe hartie si sa creeze o armonie, sa transmita o emotie, sa lege o poveste ce te poarta in mrejele visarii….Criticii trebuie sa posede si ei acest talent pentru a obiecta ceva pentru care au dreptul sa aiba un cuvant negativ ;)

    • Eu nu sunt nici pe departe critic, nici nu am pretins vreodată că sunt :) Sunt un cititor cu blog de recenzii personale, unde îmi exprim părerile mele sincere cu privire la cărţile citite. Cui nu-i convine, e liber să intre doar pe site-urile unde găseşte păreri şi gusturi de lectură similare ;) Oricum, prin aşa zisele mele comentarii foarte negative la adresa cărţii am stârnit curiozitatea altor cititori, aşa că, până la urmă, scriitorul nu are decât de câştigat.

      • P:S: Păi emoţie se pare că am transmis prin recenzia mea (aşa că am întrunit una din calităţile menţionate) chiar dacă nu a fost pe placul celor care au citit-o (apropo, observ în discuţii persoane noi care până acum nu-mi accesau site-ul…oare de ce?)

    • Sa inteleg ca in conceptia ta cineva are voie sa aiba o parere critica despre un anumit subiect doar daca se pricepe si el la acel lucru? Daca nu, n-are voie decat sa laude? Eu nu mi-as dori ca asa zisii critici sa poate lega cateva cuvinte care sa te poarte in visare, din pacate sunt destui asa zisi scriitori care nu reusesc sa faca asta – subliniez ca nu ma refer la autoarea cartii, n-am citit-o inca, deci nu pot sa ma pronunt.
      Fiecare perceptie e absolut personala si prin prisma propriei culturi, experiente, fantezii, etc. Daca mie imi place o carte nu inseamna automat ca trebuie sa placa tuturor, nu inseamna nici ca acea carte nu are si puncte negative, nu inseamna ca trebuie sa o laud din scoarta in scoarta si sa contest orice parere care nu se potriveste cu a mea. Nu inseamna nici macar ca se incadreaza (sau nu) in standardele literaturii de calitate.
      In concluzie, ma duc diseara la film. Cum n-am incercat vreodata sa joc intr-unul sau macar sa regizez, ma voi stradui intens sa nu-i vad decat partile bune. Promit ca n-o sa-l critic nici macar in gand…ca nu sunt actrita… :)

  10. A aparut si contraatacul  : http://natasaalinaculea.com/2015/08/27/sa-demascam-critica/
    Vreau sa adresez cateva cuvinte scriitoarei, ca tot sunt in tema:
    Draga Natasa, in momentul in care te duci la cineva care scrie pe un blog, ii oferi cartea ta si o rogi sa iti faca review, iti asumi si faptul ca ea s-ar putea sa nu aprecieze ceea ce scrii tu. Si s-ar putea chiar sa aiba curajul sa spuna asta fara menajamente.
    Mi se pare absurd sa te superi ca cineva ti-a criticat opera in momentul in care tu insati ai cerut asta… mai mult sau mai putin. Din articolul tau inteleg ca de fapt nu asteptai o parere sincera, ci laude.

    “Inainte sa critici, cere permisiunea acelei persoanei de a-ti impartasi perspectiva (asa justifici “ajutorul” pe care ai vrut sa il oferi persoanei) si respecta raspunsul ei. “

    Draga Natasa, tu ai oferit proactiv acea permisiune in momentul in care ai cerut sa ti se faca review din proprie initiativa, libera si nesilita de nimeni.
    Nu a incercat nimeni sa-ti bage pe gat ajutorul, nici sa-ti dea atentie fara motiv. De fapt cred ca Dana nu stia de existenta ta pana n-ai venit sa te bagi in seama… apoi te-ai suparat, si, ca un copil, ti-ai luat jucariile si ai plecat acasa.

    Ca sa eviti acest tip de neintelegeri pe viitor, te sfatuiesc sa mentionezi de la inceput ca astepti sa primesti o perspectiva pozitiva asupra operei tale. Si il rogi pe blogger-ul care simte ca are de adus vreo critica, sa se abtina.

  11. Oh, ba da, teatru cred ca stii foarte bine sa joci, am eu o banuiala, hi hi ….

  12. Draga Natasa,

    E clar ca orice chestie negativa pica prost, dar una este sa fie doar o senzatie de o secunda, dupa care sa-ti vezi de ale tale, si alta este sa ajungi sa te lamentezi pe blog ca nu ti s-a mangaiat orgoliul, asa cum erai obisnuita. Dana a postat un review de bun simt (poate chiar prea mult, avand in vedere ca romanul este unul de duzina si va fi inghitit de o binefacatoare uitare intr-un viitor apropiat). Iar tu poti sa bagi la cap ce trebuie. Daca nu, mergi in continuare pe treaba ta.

  13. Ce polemica naste autoarea! E drept, e foarte activa in social media, stie sa se promoveze.

    • Un scriitor care naşte polemici va fi căutat printre citititori (a se vedea şi exemplul 50 shades) aşa că nu am înţeles de ce atâta supărare doar pentru că mie nu mi s-a părut de excepţie. Prin recenzia mea scriitoarea a reuşit să îşi atragă şi mai mulţi simpatizanţi :P

  14. Buna! ^^ Vreau si eu sa aflu de unde pot comanda cartea ♥ Mi se pare ca este de calitate ^^ Multumesc! ^^

    • Sunt sigură că la o simplă căutare pe internet poți găsi această informație. Mai mult, îți pot dărui exemplarul meu dacă ți se pare că ar fi de o bună calitate…Departe de mine gândul de a o ține departe pe Natașa de fanii ei înfocați :))

Lasă un comentariu