PS. Legat de afirmaţia despre copii, trebuie să înţelegem că scrisul este foarte important pentru el, şi nu ar trebui să ne simţim nedreptăţiţi dacă nu a pus familia pe primul loc. Cred că le poate îmbina într-un fel. Dacă cercetezi mai mult o să vezi că este grijuliu cu copiii lui, mai ales după felul în care vorbeşte despre ei. Karl Ove îşi iubeşte copiii, dar în felul lui. Totodată, scrisul este o parte importantă din persoana lui. Nu cred că e ceva specific scandinav. Şi lumea nordică e împărţită când vine vorba de subiecte sociale. Sunt unii şi de modă veche, şi mai libertini. Cred că ţine mai degrabă de autor şi de experienţa lui de viaţă. Dacă ai impresia că e ceva tipic norvegian, atunci cred că îl dezbraci pe autor de una din calităţile sale (indiferent care e adevărul). Am mai văzut asta într-un interviu şi aş spune că e cam amatoricesc.

Subiectul în sine nu este neapărat interesant sau dinamic (motiv pentru care nu ştiu dacă voi mai citi şi următoarele volume), dar, pe alocuri, se simte o anumită emoţie care te face să simpatizezi cu personajul. În linii mari se poate spune că drama compusă de Knausgård are la bază conceptul nevrozei scriitorului modern care încearcă să transpună pe hârtie întâmplări comune de viaţă, care pot sau nu să rezoneze cu cititorii săi iar, în cazul acesta, reuşita este doar parţială……
Subscriu .