Lansarea cărţii Instalarea fricii de Rui Zink

postat în: Blog | 5

instalarea-fricii

Autor: Rui Zink

Anul apariției: 2015

Editura: Humanitas

ISBN: 978-973-689-882-2

Număr pagini: 168

Miercuri, pe 30 septembrie 2015, a avut loc lansarea cărţii Instalarea fricii a autorului portughez Rui Zink, în cadrul librăriei Humanitas Cişmigiu. Întâmplarea face că, acum aproximativ o lună, am achiziţionat dintr-un anticariat un alt roman, Banca de rezerve, aşa că, în momentul în care am aflat de eveniment mi-am dorit foarte mult să merg să-l întâlnesc pe scriitor.

Alături de invitatul principal au participat la discuţie Simina Popa – referent cultural la Ambasada Portugaliei, Daniel Perdigão – preşedintele Institutului Camões din Bucureşti, scriitoarea Ioana Pârvulescu, traducătoarea Micaela Ghiţescu, scriitorul Radu Paraschivescu şi directorul general al editurii Humanitas, Denisa Comănescu.

În topul librăriilor din străinătate, cartea lui Rui Zink se clasează pe locul 5 în ceea ce priveşte vânzările, dar scriitorul a fost la fel de bine primit şi în România, cărţile sale fiind bestselleruri, după cum ne-a informat Denisa Comănescu. În deschidere scriitorul a dorit să citească câteva pasaje în portugheză din romanul său pentru a ne familiariza cu muzicalitatea limbii sale.

Pe Rui Zink şi Micaela Ghiţescu nu-i uneşte doar limba şi cultura lusitană, ci şi o frumoasă prietenie care durează de mai bine de 30 ani.

Cei doi s-au întâlnit de multe ori la Lisabona, iar scriitorul i-a trimis fragmente din romanele sale uneori chiar şi înainte de a fi publicate în Portugalia. Ţinând cont de această legătura strânsă, alegerea doamnei Ghiţescu ca şi traducător al operelor sale este mai mult decât nimerită. Asistăm astfel şi la o cunoaştere aprofundată a înţelesurilor operei sale, cât şi la o cursivitate şi fluiditate lingvistică la un nivel înalt, căci doamna Ghiţescu este o traducătoare de primă clasă, anul acesta fiindu-i înmânat prestigiosul titlu de Mare Ofiţer al Ordinului Infante Dom Henrique chiar de către preşedintele Portugaliei, Anibal Cavaco Silva.

Traducătoarea a ţinut să spună şi câteva cuvinte despre carte în sensul că identifică similarităţi între fricile portugheze şi cele române şi o tensiune epică care se transferă cititorilor, dar s-a ferit să ne povestească despre acţiune în prea multe detalii. Am aflat de la dânsa că romanul Instalarea fricii a şi fost transpus într-o piesă de teatru la Lisabona de către regizorul de origine cehă, Jorge Listopad, în vârstă de 93 ani.

Apoi a luat cuvântul Ioana Pârvulescu, care a descris cartea lui Rui Zink ca o combinaţie între metafizic şi administrativ din perspectivă argheziană, un breviar al fricilor contemporane, dar şi o carte profetică ce vorbeşte despre statutul imigranţilor sau al refugiaţilor. Din punct de vedere stilistic, romanul se bazează pe replici scurte, luate de-a gata din discursurile politicienilor, din talk-show-uri sau articole de ziar, ceea ce creează o uşoară impresie de teatru al absurdului.

Radu Paraschivescu a citit cartea cu trimiteri imediate spre trecutul nostru comunist şi a perceput-o atât ca o radiografie a neliniştilor noastre, cât si ca un text ce trece cu uşurinţă de la persiflare la gravitate.

La sfârşitul discuţiilor, scriitorul a avut amabilitatea să răspundă şi câtorva întâmplări din public şi, cu ocazia aceasta, am aflat că este un mare iubitor de animale, posesor a 6 pisici, ultima fiind salvată chiar vara aceasta dintr-o excursie în Franţa, soţia sa fiind nevoită să facă un drum de două zile cu trenul şi maşina pentru  a putea aduce pisicul la destinaţie. Am remarcat cu această ocazie şi calitatea interpretariatului din limba portugheză în limba română a Siminei Popa, cât şi căldura şi răbdarea cu care şi-a ales cuvintele în momentul când a transpus cuvintele lui Rui Zink.

Sesiunea de autografe a fost un pic pe fugă, căci librăria Humanitas Cişmigiu se închide la ora 21, iar prezentarea s-a terminat undeva pe la orele 20:40. Am reuşit să iau şi eu un autograf pe cele 2 cărţi pe care le aveam la mine, Instalarea fricii şi Banca de rezerve, i-am adresat câteva cuvinte autorului şi apoi am încercat să vorbesc cu domnul Mihai Zamfir care se afla în sală, dar era prins într-o altă discuţie şi apoi s-a îndreptat către Rui Zink.

Am observat în public destul de mulţi adolescenţi care am înţeles că au avut o conversaţie cu autorul portughez prin intermediul skype acum câteva luni, probabil de la Liceu Lovinescu, dar şi destui tineri. Mediul lusitan este încă oarecum restrâns, dar, constant cu bucurie că din ce în ce mai mulţi oameni manifestă interes pentru cultura Portugaliei.

După o aşa frumoasă prezentare, nu-mi rămâne decât să citesc şi eu cartea cât mai repede pentru a mă convinge că romanul îşi merită într-adevăr cuvintele elogioase.  

Pozele au fost preluate de pe pagina facebook Humanitas Fiction

5 Răspunsuri

  1. Superbă carte, superb autor. Chiar am scris de curând o recenzie pe blog pentru „Instalarea fricii”. Am mai citit și „Cititorul din peșteră”: fenomenală prin simplitate. Îmi pare rău că sunt din București. Mi-aș fi dorit să îl întâlnesc:).

  2. Abia astept sa ne scrii cum este, impresii la cald asa. Stiu ca tot de la tine am mai trecut pe lista „must read” alte doua romane de origine portugheza. Dupa titlu l-as cam trece si pe asta. ;)

  3. Se pare ca mediul cultural lusitan vine din ce in ce mai des in Romania. Ma gandeam si la concertul pe care il va sustine Dulce Pontes. Iti place fadoul? Te-ai duce sa o vezi in spectacolul de la Sala Palatului?

    • Am fost acum câţiva ani la Dulce Pontes şi la Mariza:) Mariza e bestială, chiar merită văzută. Am fost cu nişte prietene care nu ştiu portugheză şi nici nu mai auziseră fado şi tot au fost cucerite.

Lasă un comentariu

Filtru Spam