Comentarii la: Iubiri caraghioase

De către: Dana Dumitru

Dana Dumitru — Fri, 27 Nov 2015 22:47:06 +0000

Da, mă gândeam eu că romanul trebuie să fie mai bun decât ecranizarea.
Acum am mai trecut un pic peste prejudecățile legate de proza scurtă, dar parcă tot prefer romanele.

De către: Iulia

Iulia — Fri, 27 Nov 2015 18:24:13 +0000

Nu știu de ce, dar și eu tind să mă feresc de proza scurtă și tocmai din motivul acesta am ocolit „Iubiri caraghioase”, cu toate că titlul volumului m-a atras întotdeauna. Am citit, în schimb, „Valsul de adio” și „Insuportabila ușurătate a ființei”, două romane care-mi sunt foarte dragi. Am văzut că ai menționat mai sus ecranizarea romanului „Insuportabila…”. Să știi că se concentrează inutil pe experiențele sexuale ale personajului principal, iar romanul e mult mai mult decât atât. Știu că zicea chiar Kundera odată că un roman cu adevărat bun nu va putea fi niciodată povestit sau ecranizat din cauza numeroaselor aspecte pe care le tratează. Iar cărțile sale se înscriu în categoria asta.

De către: Coffee

Coffee — Sun, 11 Oct 2015 06:47:18 +0000

Tot cu iubiri caraghioase am inceput si eu. A fost o experienta placuta, dar nu m-a determinat sa citesc alta carte a lui Kundera.

De către: Dana Dumitru

Dana Dumitru — Thu, 08 Oct 2015 08:49:41 +0000

Chiar sunt curioasă dacă la recitire o să ai şi tu senzaţia asta legată de personajele feminine.
Eu nu prea mă dau în vânt după recitiri, doar dacă mi-a plăcut la nebunie o carte. Prefer să merg mai departe cu lecturi noi pentru că şi aşa timpul e limitat şi nu am timp să citesc tot ce îmi propun. Mă gândesc că la pensie o să recuperez toate titlurile notate de-a lungul anilor, sau cel puţin aşa sper :D.

De către: Dana Dumitru

Dana Dumitru — Thu, 08 Oct 2015 08:46:25 +0000

Mulţumesc pentru recomandare, Antoaneta. Cu siguranţă acesta nu va fi ultimul volum de Kundera pe care îl citesc.

De către: Dana Dumitru

Dana Dumitru — Thu, 08 Oct 2015 08:44:15 +0000

Eu pe Alice Munro am ocolit-o fix din cauza asta, pentru că scrie nuvele. Tot aştept să scrie şi un roman
De Kundera vreau să mai citesc şi Insuportabila ușurătate a ființei. Am prins acum vreo 2 luni ecranizarea romanului pe TVR1. Nu m-am uitat în întregime pentru că era târziu şi mi s-a părut un pic cam dubios (cel puţin în prima parte personajul principal trecea de la o femeie la altă în diferite scene sexuale şi cam atât), dar am senzaţia că romanul e interesant.

De către: Moga Antoaneta

Moga Antoaneta — Thu, 08 Oct 2015 07:36:33 +0000

Cred ca o dezvoltare în roman a scurtelor povestiri din cartea de față vei descoperi în ”Valsul de adio” de același autor. Pentru mine aceasta este prima carte de Kundera pe care am citit-o și cu devărat scrie excelent iar recurențele cu amintirile mele din vechiul sistem comunist au fost destul de frecvente încât să am senzația de deja-vu. Mi-a plăcut foarte mult, are un stil impecabil în care am sesizat și o doză de poezie! Și da, este adevărat, atunci jocurile seducției păreau a fi pentru personaje un mod de a umple timpul într-un mediu închis, fără perspective și mai ales fără credință în Dumnezeu. În ”Valsul de adio” vei descoperi un personaj feminin foarte bine conturat, poate că povestirile citite de tine sunt exerciții de creație pentru ceea ce a urmat (mă gândesc la personajul principal, el, doctorul, un vesnic Casanova).

De către: Diana

Diana — Thu, 08 Oct 2015 07:12:00 +0000

Si eu sunt nitel dezamagita cand ma astept la un roman si gasesc nuvele desi in ultimul an m-am mai „imblanzit” datorita lui Alice Munro.
Tot il ocolesc pe Kundera desi imi amintesc vag ca mi-a placut Viata e in alta parte. Sunt atat de multi scriitori la care as reveni. cine stie cand o sa am timp.

De către: Ema

Ema — Wed, 07 Oct 2015 20:52:36 +0000

Eu am început lecturile din Kundera exact cu cartea asta, în urmă cu doi-trei ani. Mi-a plăcut destul de mult – am simțit nevoia să subliniez jumătate din carte – și chiar mă gândeam să o citesc din nou (am arestat în acest scop exemplarul unei prietene, de aproape un an :)). În cazul în care reușesc (îmi propun eu multe, mai greu cu pusul în practică), voi fi mai atentă la personajele feminine, pentru că n-am remarcat rolul „de mâna a doua” pe care îl joacă în cadrul povestirilor. Mulțumesc pentru observație.