Fetiţa cu ochi albaştri

postat în: Detectiv, Dragoste, Modern | 0

coperta1

Autor: Michel Bussi

Anul apariției: 2015

Editura: Polirom

ISBN: 978-973-46-5175-7

Număr pagini: 408

Fetiţa cu ochi albaştri este un roman care se citeşte cu aviditate, pagină cu pagină, un roman care nu te lasă să respiri până ce nu întorci şi ultima filă, moment în care ţi-ai dori să mă fie enigme de elucidat. Spre desosebire de romanele lui Kate Morton care mizează pe aceeaşi reţetă a secretelor de familie şi a misterelor bine îngropate, Michel Bussi creează o poveste mult mai autentică şi plauzibilă, care surprinde prin limbajul debordant şi prospeţimea personajelor.

Scrisă într-un ritm alert, dublat de dialog, naraţiunea se desfăşoară pe parcursul a două zile, documentate minuţios la oră şi minut. După ce primele pagini relatează un accident aviatic ce s-a petrecut în 1980 pe Mont Terrible, în urmă căruia a existat o singură supravieţuitoare, o fetiţă de numai 3 luni, a cărei origine este disputată de două familii, acţiunea ne poartă în prezentul narativ, în 1998. După 18 ani de investigaţie, detectivul Crédule Grand-Duc tot nu a rezolvat cazul, încă nu a reuşit să afle dacă fetiţa salvată se numeşte Lyse-Rose de Carville sau Émilie Vitral. Conştiinţa încărcată îl îndeamnă la suicid, dar, planul său este dat peste cap de o revelaţie uluitoare pe care o are chiar înaintea momentului fatal. Începe astfel o cursă contra-cronometru, o aventură nebunească care ne poartă, pas cu pas, pe urmele investigaţiilor lui Grand-Duc dar şi în sânul celor două părţi implicate.

Vocea narativă alternează de la persoana a treia la persoana întâi atunci când însemnările detectivului, notate de-a lungul anilor într-un jurnal, ies la iveală. Grand-Duc este tacticos şi răbdător, un fel de Hercule Poirot al zilelor noastre care investighează minuţios fiecare pistă. Căutările lui îl poartă anual la locul accidentului, devenit între timp un fel de loc de pelerinaj, pe ţărmurile Turciei de unde plecaseră cele două cupluri înaintea accidentului, cât şi prin suburbiile Parisului în încercarea de a se apropia de familia căreia îi este încredinţată custodia fetiţei. Obsesia lui Grand-Duc pentru aflarea adevărului cu privire la identitatea lui Lylie (numită aşa prin alăturarea celor două nume), se contopeşte cu pasiunea pe care o dezvoltă pentru libelule după ce presa o numeşte pe supravieţuitoare libelulă, datorită unui cântec la modă în anii ’80.

Tirada de lupte între bunicii bogaţi şi aroganţi, reprezentaţi în primă fază de omul puternic de afaceri Leonce de Carville care crede că banii pot cumpăra orice, şi bunicii de condiţie modestă, familia Vitral, ocupă o bună parte din roman şi ascunde multe taine păstrate de-a lungul anilor de ambele părţi. Dinamica şi construcţia personajelor este foarte interesantă. Cele două posibile bunici, Mathilde de Carville şi Nicole Vitral, ies în evidenţă prin tăria caracterului, dar la poluri opuse. Mathilde este întruchiparea nobilimii vechi, o femeie sobră, catolică până în măduva oaselor, crescută sub preceptele moralei religioase potrivit căreia fiecare trebuie să îşi ispăşească păcatele, pe când Nicole este exuberantă, conştientă de atracţia pe care o exercită asupra bărbaţilor, dar demnă atunci când situaţia o impune. Iubirea pentru Lylie se extinde şi la posibilii fraţi, Marc Vitral – chinuit de propriile sentimente mai mult decât platonice, şi Malvina de Carville – o tânără în pragul nevrozei, a cărei obsesie pentru recuperarea surorii mai mici este alimentată pe rând de cei doi bunici pănă la punctul în care aceasta devine singurul său scop în viaţă.

Firul epic este presărat cu tot felul de aluzii incitante cu privire la deznodământ şi la misterele neelucidate. Fetiţa cu ochi albaştri este mai mult decât un roman detectiv, este atât o poveste de dragoste, cât şi o incursiune în trecut, în Parisul anilor ’80-’90 cu toate specificităţile sale (cartierele mărginaşe cu casele lipite, festivalurile estivale, atomosfera cafenelelor universitare, etc). Michel Bussi reuşeşte să creeze o naraţiune hipnotică prin prisma dovezilor ce ies la iveală treptat, a răsturnărilor de situaţie, dar şi a alianţelor şi trădărilor neaşteptate. Un roman numai bun de luat în vacanţă!

Lasă un comentariu