Emigration Blues

postat în: Modern, Realist | 1

27179301

Autor: Titus Radu

Anul apariției: 2015

Editura: Alfa

ISBN: 9786065401556

Număr pagini: 192

Emigration Blues, romanul de debut al scriitorului Titus Radu, este o pagină desprinsă din cartea vieţii multor români din zilele noastre, o cronică dulce-amără a statutului de emigrant în Europa şi a schimbărilor post-revoluţionare survenite la noi în ţară.

Ajuns la maturitate, Andrei, personajul principal, încearcă să-şi reclădească traiul după o căsnicie eşuată şi în urma renunţării la meseria de agricultor. Întoarcerea în orăşelul natal Lupeni – unde se vede nevoit să locuiască cu mama sa, lipsa perspectivelor şi monotonia zilelor ce se scurg în acelaşi ritm, îl determină să ia drumul străinătăţii. La Minerul Beat, barul din centru unde cei fără de căpătâi îşi îngroapă necazurile, Andrei îşi arvuneşte plecarea în Italia. Peisajul colorat de personaje, cât şi atmosfera unui asemenea local sunt desprinse din realitatea zilnic românească: şmecheraşi care  încearcă să obţină diverse avantaje, femei atrăgătoare care te îmbie în păcat, oameni care trăiesc în trecut şi oferă o paradă veştedă a gloriei de odinioară. Din aburii alcoolului şi dicuţiile animate se înalţă amintirile de la Revoluţie, naraţiunea alternând episoade dramatice din decembrie 1989 cu întâmplări de la începutul anilor 2000. Entuziasmul tinerilor din acele zile agitate contrastează puternic cu aerul demoralizant al realităţii actuale.  

Greutăţile vieţii de emigrant sunt prezentate încă din primele zile pe meleagurile italiene. Călătoria nu este lipsită de tradiţionalele şpăgi pe la vămi, dar nici de planurile fanteziste de îmbogăţire ale celor plecaţi la muncă. Afacerile între călăuzele române şi patroni sunt la fel de sordide precum te aştepţi, dar parcă tot te iau fiorii când Andrei şi amicii săi sosesc la destinaţie şi sunt închişi peste noapte într-o cameră de unde aşteaptă în linişte să fie triaţi şi repartizaţi întocmai ca nişte slugi, fără prea multe posibilităţi de alegere.

Prima oprire a grupului este lângă Napoli, unde lucrează la o plantaţie de alune şi alte treburi agricole. Munca în sine nu este neapărat grea, dar restricţiile cu privire la plimbările în afara fermei sau consemnarea în spaţiul restrâns al obiceiurilor meselor şi a zilelor de lucru creează o situaţie claustrofobică ce va fi în scurt timp întreruptă. Cu toate acestea, există o anumită voioşie în modul de viaţă al băieţilor, nişte glume şi trăznăi nevinovate care îi ajută să treacă peste dorul de casă şi condiţiile nu tocmai bune de trai. Discuţiile însuflețite de seara – chiar dacă uneori în contradictoriu, fumatul ritualic sub lămâi, mersul la plaja improvizată şi telefoanele acasă compun o imagine vie a a emigrantului român prins între două lumi, mereu cu gândul la ce a lăsat în urmă.

A doua experienţă se dovedeşte a fi mai benefică atât din punct de vedere al câştigurilor, cât şi al libertăţii de mişcare, dar nu sunt feriţi nici aici de taxe de protecţie sau diverse învârteli. Sunt câteva scene din traiul în orăşelul de la malul mării care amintesc de celebrele filme cu mafia calabreză. Pentru Andrei aventura se termină aici, în urma unui incident care-l ţintuieşte la pat şi care se sondează cu întoarcerea la leagănul matern. Ultimele pagini îl surprind alături de un vechi tovarăş de revoluţie, într-o stare de acceptare a sorţii, dar într-o notă optimistă cu privire la viitor.

Emigration Blues vorbeşte despre o Românie actuală, mult prea familiară din păcate, căci nu cred să existe cineva care să nu aibă un prieten, un cunoscut sau un membru de familie plecat peste hotare. Capcanele şi mirajul străinătăţii se împletesc cu întâmplări pe alocuri comice sau uşor dramatice ce evocă destinul unor oameni bătuţi de soartă, dispuşi să înfrunte stigmata emigrantului din zilele noastre pentru a-şi croi o viaţă mai bună. În plan secund, Titus Radu zugrăveşte frânturi de la Revoluţie, configurând astfel fundalul ce stă la baza situaţiei economice ce a contribuit la situaţia prezentă.

Îi mulțumesc scriitorului pentru cartea dăruită!

Un Răspuns

  1. Am citit-o si mi-a placut foarte mult. Decat sa citesc povesti de dragoste, prefer stilul lui Titus Radu. Mi se pare mai actual si suna atat de real incat mintea mea a putut sa schiteze toate cadrele. De obicei, atunci cand citesc, imi imaginez cum se intampla lucrurile. Iar cartea asta a prins viata destul de usor pe platourile de filmare din mintea mea.

Lasă un comentariu

Filtru Spam