La Sângeru, o mică localitate din judeţul Prahova, am ajuns la sugestia ghidului de la Conacul Bellu, pe care l-am vizitat săptămâna trecută. Dacă aveţi drum pe la Ploieşti şi simţiţi nevoia de o mică plimbare, vă recomand să vă abateţi mai întâi prin Urlaţi să vedeţi muzeul Bellu şi apoi să daţi o fugă şi la Sângeru, aflat la o distanţă de 24 km de Urlaţi. Din păcate, obiectivele sunt accesibile în principiu doar cu maşina, sau poate cu microbuze locale ce ajung în aceste două localităţi.

Recunosc că aveam aşteptări un pic mai mari în ceea ce priveşte conacul Bozianu de la Sângeru, construit în 1793 de către tretivistiernicului Andrei Bozianu, dar, acesta funcţionează mai degrabă ca un muzeu sătesc în care se regăsesc foarte multe obiecte de port popular, obiecte religioase sau diverse unelte de uz gospodăresc. Conacul în sine este micuţ, cu 3 odăi deschise publicului, atât la parter cât şi la etaj. Ansamblul Bozianu cuprinde şi Biserica „Sf. Apostol Andrei“, care, din păcate, era închisă (cred că este în renovare şi deocamdată nu se vizitează). Intrarea costă doar 8 lei şi este deschis de marţi până duminică între orele 9-16.

20150802_132452fb

Surpriza plăcută a acestei excursii a fost însă Muzeul Pietrei, aflat vizavi de muzeul Bozianu. Ceea ce impresionează la Muzeul Pietrei nu este neapărat colecţia de sculpturi, cât povestea de viaţă a proprietarului acestuia, Lucian Avramescu, poet şi ziarist deopotrivă. Casa ce adăposteşte muzeul a aparţinut bunicului acestuia, om înstărit şi gospodar, fost primar al comunei Sângeru. Muzeul Pietrei s-a născut din dorinţa domnului Lucian Avramescu de a demonstra că România nu are doar o tradiţie de sculpturi în lemn, ci şi în piatră, tradiţie pe care doreşte să o continue printr-o tabară de sculptură pe care o finanţează din propriul buzunar. Dealtfel, oricine este binevenit să-i treacă pragul casei-muzeu zilnic între orele 9-20 (sper să fi reţinut bine programul), iar ghid vă poate fi însuşi Lucian Avramescu (dacă aveţi norocul să îl găsiţi în una din cele 3 săptămâni pe lună pe care le petrece la Sângeru), dispus să împărtăşească cu oricine istoria familiei şi pasiunea sa pentru sculpturile în piatră. Mai mult, ca dovadă a generozităţii sale şi a dorinţei de a împărtăşi colecţia sa cu iubitorii de artă şi cultură, intrarea este liberă.

20150802_132052fb

20150802_13115fb8

20150802_131254 20150802_131333

20150802_132112

La intrarea în curte, pe locul unde bunicul său deţinea o mică prăvălie, Lucian Avramescu a amenajat şi o mică expoziţie de sculpturi (realizate de ţărani din diverse zone ale României), câteva picturi ale lui George Apostu (donate de către fiica acestuia) cât şi caricaturi realizate de fratele dânsului, Marian Avramescu. Plimbarea nu se termină însă aici. Lucian Avramescu a avut amabilitatea să ne arate chiar şi curtea de animale şi păsări ce cuprinde mai multe specii pe care le creşte fie pentru consum, sau ca animale de companie.

20150802_132250(0)fb

Mica plimbare la Sângeru a meritat din plin, mai ales pentru că am descoperit aici un peisaj numai potrivit pentru redarea stilului cărţii Nici o privire, în care scriitorul José Luís Peixoto, prezintă lumea arhaică a unui sat.

În poze am purtat:

Rochie: MILK Abbigliamento donna

Sandale: Bata

Geantă: Bookletta

Recenzie Carte

20150802_122634fb

20150802_131424

20150802_132005

20150802_131737

Lasă un comentariu