Cărțile oferă răspunsuri la multe întrebări, în ele găsim inspirație și idei noi, ne ajută să descoperim substratul lucrurilor, și ne modelează viața. Pentru că suntem ceea ce citim.
Te-ai gândit vreodată ce e cu adevărat important pentru tine? Aceasta este întrebarea la care Silva m-a provocat să răspund luna trecută, pe 12 iulie, în cadrul evenimentului de lansare a Bibliotecii de Esențe – un spațiu amenajat la ultimul etaj din Cărturești Carusel. Acum câteva zile m-au invitat să le spun și ce carte surprinde din punctul meu de vedere esența lucrurilor cu adevărat importante. Și, pentru că sunt restantă cu mai multe impresii de lectură, am ales două romane care mi-au plăcut mult și despre care încă nu am apucat să vă povestesc.
Croitoreasa de la Dachau – Mary Chamberlain (editura Polirom, 2015, 328 pagini, traducere din limba engleză de Bogdan Coșa)
Un carusel amețitor de evenimente pe fundalul ocupației naziste, o poveste ce oferă o perspectivă foarte personală și subiectivă asupra războiului, văzut din unghiul restrâns al izolării lagărului de la Dachau.
Ada Vaughan, protagonista romanului, o tânără naivă și puțin superficială, este prinsă fără să vrea în haosul evacuării din Paris. Inițial, drama ei este trăită doar în plan amoros, când, fugită în Belgia, descoperă că misteriosul iubit, Stanislaus von Lieben, nu este cine pretinde. Capturată de germani, este mai întâi forțată să îngrijească de bătrâni într-o mânăstire, pentru ca apoi să fie trimisă la Dachau.
Deși nu este supusă unor pedepse fizice intense, izolarea totală în care trăiește, cât și lipsa unor condiții adecvate de viață, aproape că îi frâng spiritul visătoarei Ada. Dar, în mijlocul acestui infern, își croiește o lume colorată prin intermediul hainelor pe care le confecționează la comandă pentru nevasta și prietenele obersturmbannfuhrer-ului. E o feerie totală a culorilor și a materialelor, scene în care cu greu îți înfrânezi dorința să vezi și să pipăi toate minunățiile pe care le descrie.
[S] Odată încheiat războiul, Ada se întoarce plină de speranțe acasă, în Londra, unde descoperă cu stupoare că familia nu o așteaptă cu brațele deschise, ba chiar o învinovățește că nu a fost alături de ei. De acum, viața-i alunecă pe o pantă descendentă, a moravurilor ușoare. Iluzia deschiderii unei case de modă o aruncă în brațele prostituției și începe să ia decizii din ce în ce mai proaste. În aceste momente nu prea îți mai vine să-i deplângi soarta, pare că este perfect conștientă de drumul ales.
Finalul însă îți lasă un gust extrem de amar. Ajungi să empatizezi din nou cu Ada, fata în derivă, menită să plătească scump pentru greșelile tinereții. Misoginismul și tratamentul crud de care aveau parte femeile este ceva greu de imaginat și de digerat.
Războiul era al bărbaților. Eroii. Norocoșii. Ei aveau locul lor. Dar cum rămâne cu nevestele, cu femeile în general, de ele cui îi pasă? Nimeni nu le asculta. Putea mama ei să înțeleagă războiul Adei? Putea înțelege cineva prin ce a trecut ea? Fusese un război diferit. Iar Ada fusese luată de curenții lui și purtată ca rămășițele unei nave, ca resturile de mâncare aruncate peste bord după debarasarea meselor.
Croitoreasa de la Dachau este despre istoriile mici și personale, înghițite de istoria scrisă și consemnată, despre neputința oamenilor de a vorbi despre evenimente traumatizante, cât și despre perspectivele diferite, modelate prin trăiri și așteptări la capete opuse. În acest roman, accentul cade exclusiv pe acțiune și întâmplări, și aproape deloc pe personaje. Singura în lumina reflectoarelor este Ada și destinul ei tulburător.
Cântec lin – Leïla Slimani (editura Pandora M, 2017, 176 pagini, traducere din limba franceză de Nadine Vlădescu)
Un thriller psihologic à rebours, care începe cu sfârșitul și te aruncă direct în miezul acțiunii tulburătoare. Succint, dar cuprinzător, Cântec lin prezintă drama unei familii obișnuite, la început de drum, cu care te poți identifica cu ușurință. Mryam și Paul, tineri părinți, fiecare epuizat de propriile sarcini, fie casnice, fie profesionale, fac cu greu față schimbărilor survenite în rutina lor, odată cu apariția copiilor.
Redefinirea rolurilor tradiționale în cuplu, povara maternității, a femeii care trebuie să învețe să se împartă între sfera domestică și cea a carierei, fără eventuale sentimente de vinovăție, sunt doar câteva din dedesubturile acestui roman care explorează complexitatea minții umane prin intermediul unui tablou cotidian.
Își dăduse seama că nu va mai putea trăi niciodată fără să aibă sentimentul că e incompletă, că face lucrurile greșit, că sacrifică o latură a vieții ei în beneficiul alteia. Făcuse din asta o dramă, refuzând să renunțe la visul acestei maternități ideale. Încăpățânându-se să gândească faptul că totul era posibil, că avea să-și atingă toate obiectivele, că nu va fi nici acră, nici epuizată.
Copiii nu sunt decât o fericire efemeră, i s-a spus dintotdeauna, un vis trecător, o nerăbdare. O eternă metamorfoză. Chipuri rotunde care se impregnează de seriozitate, fără ca tu să-ți fi dat seama.
Louise apare în viața lor ca o veritabilă Mary Poppins și devine indispensabilă pe măsură ce se insinuează în sânul familiei: „Apartamentul tăcut se afla în întregime sub dominația sa, ca un dușman care ar fi implorat îndurare .” Abilitatea cu care reușește să se infiltreze în rutina domestică și să câștige afecțiunea copiilor, creează o intimitate stânjenitoare pentru Paul și Myriam. În contextul zilelor noastre, poziția bonei nu diferă cu mult de cea a guvernantei din secolul XIX. Este o femeie educată, pe care o „tolerezi” în casă, dar cu care nu știi cum să te porți. Louise este la granița dintre angajat și mamă/bunică-surogat pentru micuții Adam și Mila, de asta își și permite multe lucruri cu ei, mici fapte care dărâmă încet-încet imaginea ei perfectă.
Este ciudat cum grija compulsivă a Louisei față de copiii altora nu se răsfrânge însă și asupra fiicei Stephanie, pe care o tratează cu răceală, de parcă prezența ei îi încurcă planurile. În afară de această mențiune a propriei maternități, și a câtorva indicații trecătoare cu privire la un soț coleric și procesoman, naratoarea oferă puține detalii cu privire la viața ei personală. Acesta este și motivul pentru care cititorului îi e greu să înțeleagă comportamentul ei deviant, care au fost evenimentele care au dus la acumularea violenței sfâșietoare cu care romanul se încheie/deschide. Este clar că Louise proiectează asupra cuplului propriile ei năzuințe refulate, dar, neavând contextul necesar cu privire la trecutul său, nu ne putem da seama de ce s-a produs declicul.
Cântec lin este un roman despre relația de cuplu și schimbările societății din ziua de azi, cât și despre adâncimile minții umane, greu de pătruns. Și, nu în ultimul rând, un portret sumar al lumii moderne, epuizante și rapide. O lectură incomodă și sfredelitoare, pe care nu o recomand tinerilor părinți.
Viața a devenit o succesiune de sarcini, de angajamente de dus la îndeplinire, de întâlniri de neratat. Myriam și Paul sunt copleșiți. Le place să repete asta, ca și cum această epuizare ar fi semnul premergător al reușitei. Vața lor dă pe dinafară, de-abia au timp pentru somn, deloc pentru contemplare. Aleargă dintr-un loc în altul, își schimbă pantofii în taxiuri, ies la un pahar cu persoane importante pentru carierele lor. Împreună, ei devin patronii unei firme care funcționează, care are obiective clare, încasări și obligații.
Cum vara e lungă, iar timpul pentru citit niciodată nu-i prea scurt, Silva te invită să descoperi raftul #SurprindeEsența, o selecție de 30 de titluri esențiale, recomandate de Iulian Tănase, Răzvan Exarhu și Laura Câlțea. Lecturi care te îndeamnă să-ți iei un moment de liniște și să te gândești la lucrurile cu adevărat importante pentru tine. Cele 30 de titluri te așteaptă în librăria Cărturești Carusel până pe 23 august. Le găsești la raftul #SurprindeEsența de la parter și le poți citi în Biblioteca de Esențe de la etajul II, un spațiu imaginat de Silva. Iar la achiziția oricărei cărți dintre cele recomandate vei primi un notebook cadou pentru gândurile tale.