10 scriitori brazilieni (care nu sunt Paulo Coelho)

postat în: Topuri | 6

dia da literatura brasileira 4

 

Brazilia este o țară renumită pentru fotbal, muzica bossanova sau Carnavalul de la Rio, dar este în egală măsură apreciată și pentru literatura sa bogată. Pe modelul Laviniei, care a scris mai demult un articol despre 10 scriitori catalani (care nu sînt C. R. Zafón*), m-am gândit să fac și eu o listă cu 10 scriitori brazilieni, în afară de Paulo Coelho, care este deja cunoscut și care, între noi fie vorba, nu este foarte pe gustul meu.

86098

Clarice Lispector (1920 – 1977) – jurnalistă şi scriitoare de origine ucraineană, este astăzi una dintre imaginile iconice ale Braziliei. Înaltă, fermecătoare, cu ochi verzi migdalaţi şi o voce guturală, este considerată cea mai importantă figură feminină a literaturii lusofone din secolul XX, fiind asemuită cu Marlene Dietrich ca înfăţişare, şi cu Virginia Woolf ca scriitură. S-a născut dintr-o mamă bolnavă de sifilis, în satul Chechelnik, într-o regiune faimoasă pentru misticii evrei. Mama sa, o tânără intelectuală, fusese violată şi infectată de către un grup de soldaţi ruşi într-unul din numeroasele progromuri în care au fost omorâţi peste 250.000 evrei în Ucraina anului 1920. Conform superstiţiilor populare din acea zonă izolată, o femeie cu sifilis putea fi vindecată cu ajutorul unei sarcini, prin urmare, Clarice a venit pe lume cu scopul de a-şi salva mama. Pasiunea pentru povestit s-a dezvoltat astfel din copilărie, când punea în scenă diferite piese pentru a-şi menţine mama pe linia de plutire.

Printre cele mai cunoscute titluri ale sale, se numără colecţia de nuvele Laços de Família (Legături de familie), tradusă în engleză, dar şi romane precum Aproape de inima vijelioasă a lumii sau Patimile după G.H. în care scriitoarea explorează convenţiile domestice la care femeile sunt aşteptate să adere în speranţa că poate aşa ar putea deveni ea însăşi o casnică satisfăcută de zilele care trec domol, în timp ce ea se ocupă de decoraţiuni şi gătit. Personajele sale duc o luptă interioară profundă deoarece caută nebunia vieţii în cotidian şi-şi examinează constant condiţia şi finalitatea existenţială.

Érico Veríssimo (1905 – 1975) s-a născut în Rio Grande do Sul şi şi-a împărţit cariera între activităţile de asociat la o farmacie şi profesor de literatură engleză. Când farmacia a dat faliment, a început să traducă şi să redacteze cărţi din engleză pentru editura Globo, şi să frecventeze cercuri de autori renumiţi. Cariera sa a luat avânt odată cu publicarea volumului Olhai os Lírios do Campo (Consider the Lilies of the Field), urmat de Domnul ambasador, Incident la Antares, Noapte sau Clarissa.

erico

graciliano (1)

Graciliano Ramos (1892 – 1953) avea vocaţie literară din copilărie, dar şi-a dezvoltat talentul în calitate de jurnalist. A fost implicat în politică iar în 1936 a fost închis de către regimul lui Getúlio Vargas, sub acuzaţii de subversiune împotriva sistemului, fapt ce l-a inspirat să scrie romanul Memórias do Cárcere (Amintiri din închisoare, netradus în engleză sau română). Dar, cele mai importante opere ale sale sunt Vidas Secas (Barren Lives), în care vorbeşte despre suferinţa victimelor secetei din zona de nord-est şi portretizează o faţetă tristă a realităţii braziliene, dar şi São Bernardo (netradus în engleză sau română), un roman cu o puternică încărcătură psihologică, pe fundalul vieţii locuitorilor din sertão (regiune săracă și slab populată din interiorul Braziliei). 

Jorge Amado (1912 – 2001) este un mare povestitor din Bahia. Mare parte din opera sa este plasată în scenarii şi contexte tipice pentru această regiune, în diferitele sale forme şi culori. De profesie avocat, nu a exersat niciodată această meserie, dar, în schimb, s-a implicat în politică. A fost deputat al partidului comunist şi de trei ori a trebuit să se autoexileze în alte ţări. Este unul din scriitorii cei mai premiaţi în Brazilia, dar şi în străinătate, cu opere traduse în 55 ţări şi 48 limbi. Scrise într-un limbaj simplu şi colocvial, romanele precum Gabriela, Dona Flor si cei doi soti ai ei, Prăvălia de miracole, Morţile lui Quincas Berro, Jorge Amado documentează vieţile oamenilor din Salvador într-un stil romantic şi emoţionant.  

imagem

 

1974999

Odată cu lansarea primului volum de nuvele, Os prisioneiros (Prozonierii, netradus în engleză sau română), în 1963, Rubem Fonseca (1925 – ) s-a dedicat literaturii aproape în exclusivitate. Este unul dintre cei mai admiraţi scriitori şi un nume important pentru literatura brutalista (brutalităţii), un curent literar care explorează lumea violenţei urbane, cu crime, mistere politice şi excluderea socială. A Grande Arte (High Art), una din cele mai cunoscute opere ale sale – din care s-a inspirată şi seria TV Mandrake este un bun exponent al acestui stil. Cele mai populare romane ale sale sunt Agosto (Crimes of August), O Caso Morel (Cazul Morel, netradus în engleză sau română), O Selvagem da Ópera (Sălbaticul de la Operă, netradus în engleză sau română).

João Guimarães Rosa (1908 – 1967) a fost medic şi diplomat, dar şi un scriitor important de la jumătatea secolului XX. Lectura cărţilor sale nu este uşoară, dar este captivantă, Scriitorul, destul de erudit, a inovat limbajul obişnuit prin comprimarea şi inventarea de noi cuvinte. A abandonat profesia de medic pentru că nu mai suporta să vadă suferinţa populaţiei din satele sărace din interiorul ţării. În calitate de diplomat, a călătorit mulţi ani şi, odată întors în ţara, a început să studieze viaţa locuitorilor din sertão, fapt ce l-a inspirat să scrie romane precum Sagarana (Sagarana: A Cycle of Stories) şi Grande Sertão: Veredas (The Devil to Pay in the Backlands).

JGR

lya-luft-frases-9

Lya Luft (1938 – ) s-a născut în Santa Cruz do Sul, o fostă colonie germană unde majoritatea copiilor vorbeau limba germană. A studiat în Porto Alegre unde s-a format în pedagogie şi limbi şi literaturi anglo-germanice. A tradus în portugheză peste 100 cărţi, printre care opere ale Virginiei Woolf, Hermann Hesse, Doris Lessing, Günter Grass sau Thomas Mann.

Ficţiunea a intrat în viaţa sa la doi an după un accident automobilistic din 1979 când, aflându-se în pragul morţii, şi-a dat seama că vrea să înceapă să fac tot ce evitase până la acel moment. Lya Luft este cunoscută pentru lupta împotriva stereotipurilor sociale, iar scrierile sale se nasc din conflict, dificultăți sau izolare. A scris peste 30 cărți, dintre cele ma cunoscute sunt: As Parceiras (Partenerele, netradusă în engleză sau română), Mar de dentro (Marea interioară, netradusă în engleză sau română), Perdas e ganhos (Losses and gains), O tigre na sombra (Tigrul din umbră, netradusă în engleză sau română).

Moacyr Scliar (1937 – 2011), medic și scriitor de origine evreiască, a produs opere literare abordând teme medicale, iudaice, sociale și despre viața clasei urbane de mijloc. A publicat în diferite genuri (nuvele, eseuri, romane, cronici și literatură pentru copii) și a lansat peste 70 cărți în Brazilia, dintre care peste 20 au fost traduse în alte limbi, precum Os Leopardos de Kafka (Kafka’s Leopards), A Guerra no Bom Fim (The War in Bom Fim), Contos Reunidos (The Collected Stories of Moacyr Scliar). Dar, cel mai cunoscut roman al său rămâne Max e os Felinos (Max and the Cats), ce spune povestea unui tânăr care fuge din Berlin și intră în atenția naziștilor pentru că are o aventură cu o femeie căsătorită. În drum spre Brazilia, barca sa se scufundă și se trezește singur pe o șalupă cu un jaguar. Povestea jaguarului și a băiatului a fost apoi preluată de Yann Martel în cartea Viața lui Pi.

milton

Milton Hatoum (1952 – ) este un scriitor și jurnalist din Amazonia, stabilit în São Paulo. Opera sa este un amestec de ficțiune și memorii autobiografice din copilăria petrecută în Manaus și povestiri transmise pe cale orală ce vorbesc despre imensitatea pădurii amazoniene. A fost premiat în mai multe rânduri, printre care cu premiul Jabuti – cea mai importantă distincție literară din Brazilia – și are cărți publicate și traduse în 12 limbi. Relato de um certo oriente (Tale of a Certain Orient), primul său roman, spune povestea unei femei în căutarea originilor sale și a fost adaptat și pentru marile ecrane. Alte titluri recomandate: Órfãos do Eldorado (Orphans of Eldorado), Cinzas do Norte (Ashes of the Amazon), Dois Irmãos (The Brothers).

Scriitorul și editorialistul brazilian João Paulo Cuenca (1978 – ) este autorul a trei romane – Corpo presente (Corpul prezent, netradus în engleză sau română), O dia Mastroianni (Ziua Mastroianni, netradus în engleză sau română), Singurul final fericit pentru o poveste de dragoste e un accident) – și al unui scenariu de film în curs de apariție, A morte de J.P. Cuenca. A studiat economia la Universidade Federal do Rio de Janeiro. A început să scrie înca din timpul studiilor și curând s-a impus ca unul dintre cei mai promițători tineri autori din Brazilia. În 2007, Hay Festival l-a inclus in lista celor mai talentați 39 de scriitori sud-americani sub 39 de ani, iar în 2012, prestigioasa revista Granta îl considera „unul dintre cei mai buni scriitori brazilieni sub 40 de ani”. A colaborat ca reporter si editorialist la cele mai importante cotidiene braziliene, printre care și O Globo, iar unele dintre cronici și editoriale i-au fost reunite în 2012 în volumul A última madrugada.

jpc

Din cei 10 scriitori menționați am citit doar 4, dar sper să fac rost în cursul acestui an și de o parte din cărțile scritorilor netraduși încă la noi. Dacă aveți și voi alte sugestii de lectură, vă aștept aici cu propunerile.

Pozele și informațiile despre autori au fost preluate/traduse de pe site-urile The Telegraph, The Atlantic, Ehow Brasil, Noticias Terra, UOL educação, Releituras sau Goodreads.

6 Răspunsuri

  1. Am citit o carte de Clarice Lispector, in engleza, The Hour of the Star, nu stiu daca e tradusa in romana. Uau, foarte ciudata, adica cel putin pentru genurile pe care le citesc eu si asteptarile mele. Am crezut ca e o traducere proasta, dar de fapt nu, se pare ca asa scrie ea (ciudat, nu prost :) ). Mai am una de Jorge Amado si am citit cea care ti-a fost recomandata si pe FB, Lastarul meu de portocali. Cred ca asta e tot ce am citit scris de brazilieni (plus un Coehlo).

    • De Clarice Lispector am citit doar câteva nuvele în portugheză, dar țin minte că mi-au plăcut și mi-au amintit de stilul Sylviei Plath.
      În rest, am mai citit câte un roman de Jorge Amado, Graciliano Ramos și João Paulo Cuenca așa că am și eu de recuperat la capitolul literatură braziliană :D

  2. Interesantă asocierea scriitorilor unui spațiu geografic! am preluat pe lista mea cartea lui Clarice Spector ”Aproape de inima vijelioasă a lumii” de la Ed. Univers genul de scriitură care îmi place mult: puțin ciudat, puțin poetic, despre lumea feminina).
    Mă gândeam că aș putea să grupez și eu ceea ce am citit pe teritorii, ca să spun așa. Acum vin (literar vorbind) din Cehia, țară care îmi este foarte dragă, am vizitat-o și fizic de două ori și am revizitat-o citindu-i pe Kundera, Hasek și Marek (ai văzut ultimul meu post despre cartea cu un personaj foarte bine abil și orientat, total opus soldatului Svejk – rătăcit prin liniile inamice!).

  3. Ah, este o idee super și de reținut, dar nu trec la ea până nu scriu mai întâi despre o carte terminată de 2 saptamani, până nu uit de tot ce am citit, ar fi și păcat, este vb despre ”Timpul ce ni s-a dat” de Annie Bentoiu (uite, mă țin și eu de planul anul, deh!)

    • Pe mine din păcate mă fură şi ideile „extra” şi las la o parte recenziile. Am şi eu 2 cărţi citite pe care încă nu le-am recenzat :D

Lasă un comentariu

Filtru Spam